Dupa un an, vreau sa ma rog asa:

„Doamne, fa ca finantare.ro sa creasca si sa infloreasca si peste 20 de ani, dar eu sa nu ajung la postarea cu titlul cartii de Dumas!”

Acum vreo cateva luni, va povesteam cu drag si spor cum m-am apucat eu de dieta… Cu poze

Si ma laudam cu rezultatele intermediare aici.

A trecut un an de atunci si cred ca am slabit in jur de cateva sute de kilograme… Pe bune! Nu ca ma laud, dar pentru fiecare data cand am zis: „Vreau sa slabesc X kile!” sau „Vreau sa mai slabesc inca Y kile!”, ele se tot aduna… si se aduna…

Vestea buna e ca sunt sanatoasa, incap in blugii de la 25 de ani, am dat o groaza de centimetri de pe mine, dar inca sunt certata rau de tot cu cantarul…

Ce as fi vrut sa stiu sau sa fie altfel in anul asta care a trecut?

– as fi vrut sa stiu mai multe lucruri despre creierul uman si despre unde incepe, de fapt, slabitul

– as fi vrut sa stiu mai multe despre chestiile pe care le ingurgitam intr-o fericire, crezand ca ele ne satura si sunt bune… Surpriza! Nu sunt!

– as fi vrut sa nu mi se mai spuna in continuu ca n-am vointa… cand incerci sa slabesti si te chinui cu dieta, cu ore, cu grame, cu restrictii, cu nu aia si nu ailalta, iti vine sa rupi din ala care iti zice ca nu ai vointa…

– as fi vrut ca stresul sa fie un nivel mai jos si relaxarea doua nivele mai sus

– as fi vrut sa gasesc forta sa spun ca nu pot face asta singura… cand ai pe cineva alaturi, care a trecut – sau trece – prin chestia asta, e mult mai usor…

– as fi vrut sa imi fi stabilit obiective realiste si sa nu fi cazut in capcana de marketing: „7 kile/luna”… da, e posibil, dar trebuie sa fii someroaica pentru a atinge aceasta performanta… Cineva ar fi trebuit sa imi spuna sa las dracului jobul, ca dupa 3 luni o sa ma pot marita cu orice milionar in dolari sau euro, fara probleme… Evident, nimeni nu mi-a spus asta, deci sunt, in continuare, certata cu cantarul…

– as fi vrut sa am relatii mai bune si mai constructive cu oamenii din jurul meu – foamea te face bitchy…

Ultimul – si poate cel mai important lucru pe care vreau sa il mai spun legat de acest proiect (care continua) – este ca ca totul se leaga de ceea ce gandim, iar ceea ce gandim dicteaza ceea ce facem pentru noi insine – ne dicteaza deciziile si alegerile – bune sau rele – legate de mancare…

Proiectul asta continua – nu ma voi omori ca sa ma impac cu cantarul – nici nu pot, pentru ca n-am fost in viata mea in stare sa imi induc stari fiziologice utilizate in bulimie sau anorexie, dar acum stiu ca am preluat controlul si ca nu vointa si nu dieta sau sportul vor fi factorii primordiali in slabit, ci modul meu de gandire.

Psiho-mumu… O, da! Cu galeata!

Melania


0 comentarii la “Dupa un an…”
Comentariul tau