Buna sa va fie dimineata!

E 6:36 si sper sa nu imi ia mai mult de 10 minute scrierea acestei postari – vreau sa fie scurta, scurta si foarte la obiect… Nu stiu daca imi va reusi, dar hai sa incerc!

Citesc aici un articol cu un titlu DRAMATIC: „Angajatii romani rup tacerea: Orele suplimentare nu se platesc, se recupereaza… la pastele cailor”… Very interesting!

Mie, va spun sincer, mi s-a luat de articole de genul asta! Fratilor, fiti productivi… fiti creativi! Sunt sigura ca exista potentialul de a se naste cainele cu 8 picioare sau ca pot aparea hamsteri siamezi… Capitalizati chestia asta – sclavia moderna auto-impusa a devenit o poveste veche… atat de veche, ca pe mine ma apuca somnul cand citesc sau aud despre ea…

Am mai zis vorba asta o data si o sa o mai zic, ca imi place: „nimeni, pe patul de moarte, nu a zis vreodata: <<ce mi-ar fi placut sa stau mai mult la birou!>>”

Cand te duci din 5 in 5 minute la tigara, cand stai cu orele in intalniri „de lucru”, cand te organizezi pe ultima suta de metri nu se justifica o atitudine de sclav batut cu cravasa… Cand depinzi de nu stiu ce cretin din nu stiu ce tara super-avansata (si de aceea, el / ea avand pretentii de „I know better”), este justificat sa dai vina pe management… dar si pe tine, pentru ca nu ai atras atentia managementului cu pricina asupra acestor mici aspecte.

Am fost „acolo”… Am depus oferte pe ultima suta de metri, cu termen limita la 10 si impachetate la 9:15 si duse cu emotii… Am stat nopti la serviciu, pentru ca nu stiu ce informatie mi-a fost trimisa cu 2 zile inainte. Am pierdut examene pentru ca a trebuit sa stau sa refac lucruri facute de altii… Aici e vorba despre ceva mai mult – e vorba despre discutia pe care o ai tu cu tine… Daca te-ai simti bine sa spui: „Eu nu merg mai departe in conditiile astea”, e ok. Nimeni nu te poate invinui – nici chiar managementul… Dar chiar te simti bine?

Zice cineva acolo, la comentariile acestui articol: „Am plecat la 2:00 si m-am intors la 9:00 a doua zi, sa nu intarzii”. Da, si eu am facut asta… dar a doua zi, chiar daca nu am dormit si nu m-am odihnit, contributia mea la profit a fost 0 (zero) si am mai si poluat atmosfera luand autobuzul sa ajung la munca. Daca seful tau nu are suficienta minte sa iti zica: „Gigele, am vazut ca ai stat peste program, du-te acasa, culca-te, si vorbim cand esti odihnit”, eu nu cred ca e vina ta… E problema lui…

Ei nu te obliga – tu alegi… Ascultand cursul de Time Management al lui Randy Pausch, mi-am dat seama de o chestie – omul acela avea fiecare zi planificata, inclusiv pana la faptul ca seara, de la 10:00, urmarea Law & Order. Tot! Zic eu – nici asa… dar oare nu-i mai bine?

N-a iesit scurta postarea… Mare chestie! Cineva, in comentariile alea, vorbeste despre libertate… Mai scriu o data, mare: LIBERTATE! Eu asta imi doresc si asta va doresc si voua!

Melania


1 comentariu la “a fi sau a nu fi… sclavia moderna”
  1. Emmy a spus:

    Multi nebuni Doamne!
    Condica de prezenta in 2011? Pai de-asta s-a murit la revolutie, sa ne intoarcem la condicile comuniste?

    Vorba lu’ Beranger, „muriti ba ca oricum v-ati nascut degeaba!”

Comentariul tau