Buna ziua / seara / dimineata tuturor, oriunde v-ati afla!

Ma tot intreb de ceva timp ce e cu piata muncii zilele astea.

Ejobs ma informeaza in newsletter-ul saptamanal ca a adaugat 190 de noi joburi. Bestjobs, numai 30… ANOFM zice 7687 de locuri de munca vacante (http://www.anofm.ro/7-687-locuri-de-munc%C4%83-vacante-%C3%AEn-perioada-18-24-februarie-2011).

Cu toate acestea, din ce in ce mai multi tineri (unii pe care ii cunosc si eu) au probleme in a-si gasi un loc de munca.

Zilele trecute mi-am re-adus aminte de perioada de incercari si erori in ale ocuparii prin care am trecut in 2004. Eram, ca multi dintre acei pe care ii voi descrie mai incolo, o tanara speranta, care numai ce absolvise Facultatea de Stiinte Economice, sectia „Tranzactii Internationale” a Universitatii „Transilvania” din Brasov si doream, ca toti acestia, sa am ocazia sa ma produc pe piata muncii…

Am fost la zeci de interviuri. Unele dintre ele aveau loc in cele mai fitoase cladiri posibile – era o firma prin Grozavesti, pe vremea aia aveau sediu de sediu, erau singuri in zona. Acum nu mai au fatza de la cat s-a construit in vecinatatea lor. Acolo am dat primul test de inteligenta… Sau o fi fost de logica? Sau de amandoua? Nu mai stiu… Oricum, in ciuda faptului ca am o rata de succes de peste 72% la tot ce misca pe domeniul teste de inteligenta (aici am fost draguta…), mie nu mi se par incredibil de relevante. Dar nu eu angajez… Asa ca, pana oi fi eu angajator (si o sa mai treaca multa vreme pana atunci), parerea mea conteaza numai pentru mine.

Ce nu iti spune un test de genul celor primite de mine? Nu iti spune daca angajezi o persoana descurcareata. Unul dintre cele mai importante lucruri pentru un manager este sa nu isi piarda timpul instruind un om sa faca chestii LMC. Pentru cei care mi-ati mai citit blogul sau ma cunoasteti, LMC = la mintea cocosului.

Adica… Un caz real: „Melania, vino putin!”

Eu: „Da, sigur. Ce s-a intamplat?”

Cutare: „Mi s-au blocat hartiile in imprimanta”

Sau… in cazul unei traduceri… „Melania, cum traduc X?” (X, de altfel, era numele unei organizatii de talie europeana. Putea, foarte bine, la o adica, sa ramana fix asa)

Al doilea lucru pe care nu ti-l spun testele astea este daca persoana in cauza este un bun comunicator. Exemplu… O duduie, venita la interviu, numai lapte si miere. Eram si eu printre persoanele care aplicau la job. Din 2o si ceva, am ramas vreo 10. Fiecare avea o jumatate de zi sa se remarce la o simulare de job. Fata respectiva – a luat interviul – pusa in fata unei situatii de customer service, a clacat complet. Telefonul suna intr-una, oamenii urlau la ea ca nu le merge cablul… Si ea a rezolvat situatia scotand telefonul din priza. Eu nu m-am gandit la asta, in schimb clientilor le-a placut de mine.

Al treilea lucru pe care nu ti-l spun testele astea este cel legat de munca in echipa. Nu dau exemple, pentru ca asta nu este nici punctul meu forte. Imi place sa lucrez in echipa, dar atunci cand stiu ca exista o buna coordonare si viziune. Daca nu, prefer sa lucrez cu sarcini si termene fixe, de una singura.

Stau si ma gandesc la faptul ca 190 de joburi noi pe domenii de economie si ai-ti nu e rau. Pentru o saptamana. Nici 7687 de joburi de toate felurile de la ANOFM nu-i rau de tot.

Totusi? De ce unii oameni nu se pot angaja? Si nu ma refer aici la oameni bolnavi, cu dizabilitati sau cu cazier… Oameni normali, unii si absolventi de vreo facultate…

In vasta mea experienta de interviuri – orice persoana care a avut mai mult de 25 de interviuri si minim un concurs la stat are o experienta vasta – urmatoarele caracteristici ale candidatului sunt esentiale (ca sa nu folosesc cuvantul „instrumental”, ca sigur sensul e diferit in romana):

deschiderea – o persoana zambitoare si calma (ma rog, cat de calm poti fi la un interviu de care depinde soarta ta) este preferata unei persoane inchise si avand norisorul propriu la purtator. A nu se confunda „deschisa” cu „slutty” sau „over-friendly”. La interviu nu te duci sa te imprietenesti cu seful sau cu recrutorul

coerenta – o persoana care nu se abate de la subiect (prea tare) si care raspunde fix la ceea ce a fost intrebata este preferata uneia care o ia pe campii… Exceptie: daca te duci sa te angajezi la un ziar de scandal… Atunci poti sa bati toti coclaurii cu gratie.

onestitatea – este important sa nu minti in sivi… Ca si daca te prind cu cioara vopsita… Cei mai multi angajatori te cauta pentru un „je ne sais quoi” din CV-ul tau. Poate nici macar nu te pupi cu profilul din anunt sau poate te-au gasit in baza de date de acum un an. Oricum, ceva i-a atras la tine si e bine ca acel ceva sa fie real.

cultura generala si cultura, in general… Am avut interviuri cu oameni care m-au intrebat care a fost ultima carte citita, sau daca in munca mea cu organizatia X am intalnit fenomenul Y si tot asa… Am avut interviuri unde am discutat despre istoria tarii X sau despre nu mai stiu ce razboaie faimoase.

indrazneala (ca sa nu zic o farama de tupeu) – la unul dintre interviurile mele – m-au si angajat, am fost intrebata: „Daca te angajam de luna viitoare, ai unde sa locuiesti in Bucuresti?”… Raspunsul meu: „Voi angajati-ma! Ma descurc.”

faptul ca esti un bun ascultator – doua dintre cele mai mishto joburi pe care le-am avut au venit ca urmare a faptului ca la interviu nu am zis nimic… Exact asa cum ati vazut. NIMIC. In schimb, oamenii care m-au intervievat au vorbit pana au facut spume la gura despre niste lucruri care ii pasionau. Daca esti intrebat, raspunde… Daca ti se spune sa vorbesti despre tine sau despre vreme, vorbeste. Dar daca interlocutorul tau incepe sa iti povesteasca ceva, intra pe ascultare activa si vezi unde va fi testul… 🙂

Ca sa inchei… Joburile bune nu au disparut. Orice job are potential de a fi un job bun. Voi, dragi tineri, trebuie sa aveti bunavointa si sa va amintiti ca:

– orice calatorie incepe cu un prim pas…

– nimeni nu s-a nascut CEO… nici macar Paris Hilton sau Richard Branson… Paris a mostenit o avere, Richard a creat-o… Eu il iau de exemplu pe Branson any day…

– capacitatea de adaptare, educatia si auto-educatia vor fi principalele voastre atu-uri pe viitor

– cel care stie cum, va avea intotdeauna un job… cel care stie de ce, va fi intotdeauna seful celui de dinante…

– banii constituie motivatie extrinseca… daca motivatie intrinseca nu e, nimic nu e… 😀

Happy job hunt!

Melania


1 comentariu la “unde sunt joburile bune?”
  1. codrinpaveliuc a spus:

    Eee..joburile bune nu au disparut, dar e cam greu sa ajungi la ele.
    Eu ma gandesc la mine. Poate am asteptari prea mari in acest moment sau poate cine stie ce altceva, dar nici macar chemari la interviu?!? Cam ciudat luand in considerare ca aplic doar la joburi strict la care ma potrivesc profilului cerut.

    Apropo de ejobs, bestjobs: dintre N joburi la care am aplicat in x perioada, nici o aplicare nu a fost vizualizata de angajator. Chiar acum m-am uitat. Ciudat de tot. Tot PCR-ul e la putere :-).

Comentariul tau