Dragii Mosului (care mos, nu stim, am zis si eu asa),

Azi vreau sa va povestesc o chestie draguta… Tot navigand eu pe internet, ca se pare ca navigatia devine sportul meu preferat, am dat peste niste specialisti in dezvoltare personala romani… Toate bune si ultra-fericite, ca de! noi de ce sa nu avem asa ceva? Doar nu suntem mai prejos si oricum, acolo unde exista oameni dispusi sa incerce chestia asta cu dezvoltarea personala, vor exista si oameni care vor face bani din asta…

Asa cum va spuneam ca exista gagici care au grasimea in creier, daca nu pe corp, dar oricum se duc sa se electrostimuleze si sa se impacheteze cu diverse namoluri, apoi asa si cu dezvoltarea personala.

Nu stiu voi cum reactionati la ideea de dezvoltare personala – pe mine una ma intriga si ma amuza. Ma refer acum la zecile de site-uri ale unor guru in domeniu (Jack Canfield, Natalie Ledwell, Mark Ling, Dan Cavalli, Joe Rubino, Tony Robbins, etc. – am mentionat doar pe cativa, si in special pe cei pe care ii „citesc” cand n-am ce face).

Imi mai plac – si cred ca sunt tot din partea asta de dezvoltare personala: Joe Vitale, Suze Orman si Larry Winget.

Sunt abonata la articolele marelui guru Andy Szekely pe una dintre adresele mele de yahoo ( cred ca i-am scris numele corect) si azi, asa cum va zisei, citii un articol mishtocut al lui Eduard Ezeanu (aici), care si el se crede cel putin Jack Canfield si dadui peste un site de unde descarcai o e-cartulica scrisa de un oarecare Ioan Mircea Nicut. (Ce bine ca s-a incheiat fraza asta, ca ma saturasem sa scriu olteneste!)

Asa cum fac eu de obicei, m-am apucat sa caut si ceva videoclipuri, sa nu mor asa. Cine, Doamne, or fi acesti oameni deosebit de inteligenti si de plini de idei si de succese? Ei, bine, Szekely nu m-a impresionat nicicand… Sincer, ma oboseste sa il ascult. Ezeanu e cam tinerel – am o problema cu astia foarte tineri, e o chestie de prestanta. Dar cel din urma… Ca sa zic asa, vorbea ca tata dupa ce a testat rachiul productie proprie ( a lui, sau a vecinilor) vreme de vreo cateva ceasuri bune… Mai aveam un pic si adormeam.

Si am stat eu si m-am gandit: de ce mi se pare destul de fascinant sa il ascult pe Joe Assaraf, de exemplu, vorbind despre Legea Atractiei, in curtea casei sale mult-visate (si pe care povesteste el ca a cumparat-o dupa vreo 10 ani dupa ce a vazut poza si a decupat-o dintr-o revista si si-a pus-o pe un wish-board), insa mi se pare de super prost gust textul unui roman care vorbeste din foisorul casei sale? Adica, ce are Joe Assaraf si n-are gigelul asta? Nu, pe bune… Am ajuns la concluzia ca am eu o problema.

Anyway… Ca idee, l-am ascultat pe Tony Robbins 20 de secunde si am inchis videoclipul cu pricina, l-am ascultat pe Hale Dwoskin tot vreo 20 de sec, dupa care am renuntat… Imi place accentul australian, asa ca o ascult fara probleme pe Natalie Ledwell (care mi se pare ok), nu imi place cel neozeelandez, asa ca il ascult cu greu pe Mark Ling (dar tipul zice chestii mishto si deseneaza super) si tot asa. La unii dintre oamenii astia, imi place cum scriu – cine a citit Jack Canfield stie de ce. 😀

Acum revenind la partea de dezvoltare personala… Cred ca e important ca o persoana sa se cunoasca pe sine, sa stie exact cat valoreaza din punctul de vedere al competentelor si cunostintelor sale (de exemplu, despre mine se spune ca sunt foarte competenta in foarte multe domenii, ceea ce mie mi se pare o prostie si imi da o vaga idee despre cat de prost ma evalueaza unii oameni) si al atitudinilor (ceea ce vrei / alegi sa faci… unde iarasi exista multe idei false in ceea ce ma priveste) si evident, cum monetarizeaza chestia asta.

In ceea ce ma priveste, cred ca ma cunosc destul de bine. Am o anume imagine despre mine (am povestit despre ea prin 2009 toamna, cand vorbeam despre cursurile de Educatie a adultilor tinute de prof. Soitu) si am o idee foarte clara despre cat valorez, ca angajat dedicat full-time sau ca expert in cadrul unui proiect. Nu ma consider perfecta din toate punctele de vedere, stiu ca in unele domenii nu am suficienta competenta si sunt destul de onesta cu mine insami si cu cei din jur sa si recunosc asta. Acum sunt foarte entuziasmata de slabit, pentru ca vad ca se poate, dar trebuie sa pun si eu umarul… si stomacul… si creierul… Iar unii oameni au impresia ca ma uram ingrozitor inainte sa incep dieta, pentru ca sunt atat de incantata de vechii mei blugi (aia din 2005), de o bluza pe care am purtat-o o singura data, in 2008 vara si de faptul ca chiar imi place ceea ce mananc. (Mama face parte din oamenii astia!)

O sa imi ziceti ca am alergat pe campiile patriei cu gratie si ce legatura are asta cu dezvoltarea personala? La cum vad eu lucrurile, viata noastra este impartita in mai multe compartimente: familie si prieteni, cariera, sanatate, spiritualitate, etc. Ca sa poti sa fii un om implinit si cu suruburile bine stranse, ai nevoie de cate ceva din toate cele, mai ales daca nu le poti avea pe toate (eu cred ca le poti avea pe toate, dar poate am citit prea multe carti de DP).

Practic ceea ce ne invata oamenii astia inteligenti si plini de idei si de succese (care au avut si ei parte de saracie, divorturi, copii nerecunoscatori, care inca nu le-au dat in cap, concedieri, etc.) este ceea ce putem sa citim si noi singuri sau sa cautam intr-o discutie cu un om mai destept sau care ni se pare noua realizat. Bert mi-a trimis la un moment dat o carte care se numea „Cine mi-a furat cascavalul” sau ceva de genul asta. M-a sfatuit sa scriu si eu o balarie similara si sa o dau la print si sa o vand. Nu mai stiu bine care era contextul, dar parca era legat de un status al meu despre bani. Dupa ce am citit-o, mi-am dat seama cat de prosti sunt cei care dau bani pe cartea aia. Daca stateai un pic si meditai la sensul vietii si la ce ai facut pana la momentul X din viata, cu o idee de neuron si un pic de efort, ajungeai fix la concluziile gigelului cu pricina.

Ce ne impiedica sa gandim? Ce ne impiedica sa ne dorim mai mult de la noi insine? Sincer, nu stiu… inca mai caut si eu raspunsul la intrebarea asta.

If I think you’re my problem, then I am crazy… ca sa incheiem.

Melania


2 comentarii la “dezvoltare personala”
  1. melania a spus:

    E John Assaraf… Anyway, nu ca ar conta prea tare… 😀

  2. Perparim Demi a spus:

    Cred ca suferintele sunt cheia. Dezvoltare fara experiente nu exista, degeaba citesti daca nu si traiesti. De citit, sunt multi care citesc, depinde ce si pentru ce. Din putina experienta mea, am aflat ca daca ai citit destule, le aduci aminte numai atunci cand le traiesti, atunci se lipeste, ai invatat ceva, te dezvolti.
    Fac o comparatia cu calculatorul. In ani 70, citeam ceva despre informatica, dar nu vazusem nici un calculator. Era un hobi de a citi lucruri noi. Cand am avut primul calculator in fata mea (la inceputul anilor 90) am inteles cu adevarat ceva.
    Melani, ai talent la scris chiar si in olteneste, tii tot asa si mai tarziu aduna-le pe toate si iese o carte pe ciste. Parerea mea….

Comentariul tau