Intai bancul, dupa aia comentariile…

„Dumnezeu s-a saturat ca lumea tot trecea din Rai in Iad si invers.
A hotarat sa faca un gard intre Rai si Iad.
A chemat pe organizatorul de licitatii Sf. Petru si i-a cerut sa-i gaseasca cei mai buni constructori.
Sf. Petru dupa indelungi licitatii electonice a adus in fata Domnului 3 constructori:
un german, un american si un roman.
Dumnenezu ii ia la intrebari:
– Neamtule, cu cat imi faci gardul?
Germanul raspunde:
– Cu 5000 de euro.
Folosesc tehnologie germana de ultima generatie, muncitori  germani toti unu si unu.
– Americanule cu cat imi faci gardul?
Americanul raspunde:
– Cu 10000 de euro, dar folosesc tehnologie de ultra-noua generatie, stalpi cu senzori de miscare, wireless, camere de filmat prin satelit cu servere etc.
– Romanule cu cat imi faci gardul?
Romanul raspunde:
– Pai cu 15000 de euro.
– Pai si ce faci de banii astia, intreaba Domnul.
– Pai (si apropiindu-se de urechea Domnului) iti dau Tie 5000 de euro ca mi-ai dat licitatia, 5000 de euro ii tin eu ca am castigat licitatia, iar restul de 5000 ii dam neamtului sa faca gardul.”

Trist sau nu… Nu stiu. Ceea ce stiu e ca pe mine ma oripileaza acest tip de banc. Asta pentru ca imi arata ca orice lucru serios, care ar trebui sa prezinte acea chestie absolut triviala numita „value for money”, se transforma in „money for money”.

A lucra in domeniul achizitiilor publice, in acest moment, este o provocare majora. Eu ii consider sfinti pe aia care reusesc sa faca asta fara sa isi ia campiile patriei la vizitat.

Ceea ce ma irita ingrozitor este aplicarea procedurilor de AP in cadrul proiectelor finantate din fonduri europene – de-abia azi am reusit sa citesc si eu in noul Ghid al POS DRU ce e subcontractare si ce e altceva… Bine ca nu am ajuns in 2015 cu neclaritatile alea…

Si ce ma mai irita ingrozitor e stabilirea criteriului „pretul cel mai scazut” la cele mai multe proiecte finantate din fonduri europene – te obliga sa dai niste preturi nerealiste si nelalocul lor si sa implementezi niste rahaturi, daca imi permiteti franceza, cand ai putea implementa si chestii normale la cap.

M


3 comentarii la “achizitiile publice, in traducerea unui dracusor…”
  1. Mihaila Raul a spus:

    Criteriul „pretul cela mai scazut”, nu este impus de nimeni, este stabilit de Autoritatea Contractanta. De ce? pentru ca e mai simplu pentru cel care face fisa de date a achizitiei. Altfel ar trebui sa aplice tot felul de formule, ponderari, etc. Si eu am constatat ca „pretul cel mai scazut” e cea mai proasta alegere pentru ca vei primi cele mai proaste consumabile, scule, etc. Un caiet de sarcini bine intocmit in care se stipuleaza clar caracteristicile minime de indeplinit ale bunurilor ce urmeaza a fi achizitionate ne fereste de probleme la achizitii.
    Ce e deranjant pentru mine e ca cei de la AM-uri sunt mai catolici decat papa in privinta achizitiilor. Chiar daca ai de facut achizitie sub pragul care permite achizitie directa, ei iti cer trei oferte ca sa vada ca ai consultat 3 ofertanti. De ce? Ca „asa vrea muschii lor”. In OG 34 la achizitie directa nu se cer trei oferte.

  2. Maximus a spus:

    subcontractarea e cea mai buna alegere pe pos dru. subcontracteaza activitati cat il tine pe aplicant (a se lua insa in considerare ca tb sa acopere tva-ul)

  3. melaniacoman a spus:

    adica 49%…

Comentariul tau