Citeam aici despre false idealuri ale societatii prezente: casa, masina, cariera…

Cel mai mult mi-au placut comentariile – merita citit si articolul, dar comentariile…

Ce critici am eu?

Cum poti sa iti intitulezi postarea: „economisirea pentru copil este admirabila” si apoi sa listezi o suma de lucruri pe care le vei face (cu ce?) pentru a veni in sprijinul copilului tau?

Eu n-am vazut in postarea asta ce va face mamica cu pricina pentru a ramane sanatoasa, pentru a ii asigura copilului un acoperis deasupra capului si pentru a se asigura ca acel copchil, ajuns la o varsta venerabila, poate sa isi vada de nepotii proprii si sa uite de muma-sa, parcata pe undeva printr-un azil de lux?

Lasand la o parte ce va zice mama mea despre postarea asta, mie mi se pare ca cel mai bun lucru pe care i-l poti oferi copilului tau este dragostea si intelegerea de care are nevoie cand creste, un plasture pe genunchiul julit, o portie de cartofi prajiti in loc de supa cu patrunjel care nu ii place, o carte in loc de ultimul gameboy, un computer de ultima generatie cand a intrat la liceu (sau, ma rog, la grupa pregatitoare, dupa caz), o caseta cu Shania Twain pentru ca tocmai a iesit de la Bac super happy cu nota 10 la romana, o vacanta la mare, de unul singur pentru ca e baiat mare (si fara avertismente de genul „da’ sa nu intri, mama, in apa), o discutie de corazon in jurul mesei din bucatarie, inainte sa il trimiti la culcare… Ceea ce ii poti oferi mai bine copilului tau sentimentul ca are o familie… si ca se poate baza pe ea.

Deci… Economisirea e minunata. Inainte de a pune bani la ciorap pentru copil, trebuie sa pui bani la ciorap pentru tine, pentru ca azilul ala e al dracului de scump.

Cand pui la ciorap bani pentru copil, ai grija sa le spui si parintilor tai (fericitii bunici) de chestia asta, pentru a impiedica „best practice”-ul: „ia la mamaia, sa ai si tu de o ciocolata”, si la fel si matusilor si unchilor la fel de fericiti… din acelasi motiv.

Cand te gandesti sa il duci in jurul lumii, anunta-i pe toti, ca poate ii aduc juniorului o carte, un puzzle, o chestie interesanta si asa mai incolo… stimulandu-i curiozitatea, dorinta de a invata, inteligenta si creativitatea.

Si, ori de cate ori poti, ia-l si intreaba-l: „gicule, tu ce vrei, mama, de la viata? cum te vezi tu cand o sa cresti mare? ce crezi tu despre chestia asta?”

O sa va mirati, copiii chiar spun lucruri traznite… Dar unele dintre ele chiar au sens. Si culmea, un copil care a fost consultat in legatura cu planurile cincinale ale dezvoltarii sale chiar va avea incredere in sine, dorinta de a fi mai bun, dorinta de a invata si constiinta ca ai lui trebuie rasplatiti pentru eforturile de a-l face OM.

Cam atat de la o individa care nu prea vrea sa aiba trebi cu crescutul de copii…

M


2 comentarii la “false idealuri…”
  1. Clarra a spus:

    Draga Melania, oricat o dai tu cotita-ocolita cu cresterea copilului, apreciez ca ai o gandire sanatoasa si cred ca ai fi o mama pe cinste. Pacat ca putini gandesc precum tine…
    Si asta ti-o spune un copil ai carui parinti au facut aproape toate lucrurile de care vorbesti tu mai sus, caci posibilitati financiare nu prea au avut. Dar au fost si sunt niste parinti extraordinari, care mi-au oferit o copilarie minunata.

  2. melaniacoman a spus:

    @ Cara

    Stii cum se zice: people have kids without any money all the time… 🙂

    Cred ca atitudinea parintelui fata de toate cele de mai sus e importanta, pentru ca ea determina viitorul copilului. Asta e tot.

    Nu stiu daca as fi o mama pe cinste. Nu imi doresc asta in mod deosebit… Pana la urma, ce-o fi, o fi.

    M

Comentariul tau