Nefericirea se construieste, asa cum se cladeste o casa. Caramida cu caramida. Nimeni nu este nefericit, asa dintr-o data, ci treptat-treptat.
(http://www.ionivan.ro/OTHER-OTHER/other-other-vechime.htm)

Mi-a placut tare mult vorba asta, pentru ca, uneori, simt si eu ca nu mai pot. Si atunci imi aduc aminte ca trebuie sa zambesc, ca trebuie sa ma misc – si nu oriunde, ci inainte, ca trebuie sa respir.

Azi nu mi-am facut bioritmul – partenera mea de astfel de tampenii nu se simte bine si nu-i p-acilea. Ii simt lipsa, pentru ca, de! m-am obisnuit sa am soacra. Am o multime de chestii neterminate si blocaj scriitoricesc si neuron obosit si nu am chef de nimic azi. Si, in loc sa imi ascult sfatul si sa ma ascund sub plapuma si sa uit de telefon, internet si alte alea… of! mi-am facut bioritmul… Read it and weep!

Da… ma intorc la nefericirea mea… Speram sa stau prost intelectual, ca altfel nu imi explic de ce neuronul meu nu vrea sa porneasca…


0 comentarii la “nefericire :-)”
Comentariul tau