Eu n-am identificat in legea educatiei (devenita nu famous, ci infamous), povestea cu educatia acasa, dupa englezismul home schooling.

O fi la alternativele educationale, o fi prin alta parte, cert e ca acum (ACUM, in momentul asta), neuronul meu nu mai vrea si nu mai vrea sa proceseze textul legii.

Paranteza: Aseara (joi), imi da Cara sa citesc un text de lege si eu vin si exclud niste chestii fara drept de apel. Dupa ce imi explica, cu rabdare, ca nu se exclud chestiile cu pricina, pricep si eu… Azi, citesc pe avocatnet niste chestii legate de achizitiile publice pe axa 1 POS CCE si am un scurt blocaj, dupa care imi revin… Concluzia: la mine logica functioneaza dimineata… pentru chestii absolut irationale, ma contactati dupa orele 18:00. Gata paranteza!

M-a intrebat Cristian ce parere am eu despre home schooling. I-am si raspuns. Simt, insa, ca ar mai fi nevoie de niste lucruri spuse despre home schooling si despre alte optiuni educationale. Nu le zic alternative pentru ca, sa radeti si voi cu mine, va dau link aici (site-ul Dl. Profesor Ion Ivan – prietenii si fostii colegi de MIP stiu de ce si se bucura!!! E un tip extraordinar si nu zic asta pentru ca eu am luat 10 la examen, ci pentru ca omul asta a pus in practica expresia „socoteala de acasa nu seamana cu aia din targ”).

Eu nu stiu cat de aplicabil e sa iti educi copilul acasa, in Romania.

Unul dintre parinti ar trebui sa se lase de job si sa se oarecum califice in meseria de facilitator achizitie competente, sa convinga MECTS sa ii dea dreptul sa isi scolarizeze copchilu’ acasa, sa aiba niste bani gramada ca sa mai implice unul sau doi profi de fitze (engleza, japoneza sau araba si musai vioara, violoncel sau macar nai, daca nu harpa = mai sunt si sarcastica, dupa ce ca nu pot sa gandesc ca lumea)… si sa mai aiba si un purcoi de bani sa se duca la cursuri asimilate educatiei permanente a invatatorilor (gen alea facute de Educatia 2000), si eventual sa se certifice, recertifice… Ce mai, mai ceva ca PMI!

Celalalt parinte – sa nu credeti ca scapa – ar trebui sa castige claile de bani mai sus mentionate si sa il sustina moral pe cel implicat direct cu educatia copilului.

Eu n-am avut ocazia sa lucrez cu copii mici si foarte mici – ei ma plac, saracii… eu nu prea ii inghit pe ei. Insa colega mea Corina a lucrat cu astfel de specimene – in America, unde e ilegal sa-i tragi una la fund copilului si daca ii zici ceva, te ia cu Amendamentul nu stiu cat… Dupa spusele ei, copiii acolo mai toti sufera de oaresice mici retarduri, nu mai zic de ADD sau ADHD, prin ei pompandu-se milioane de dolari sub forma de droguri din cele mai vesele…

Si, pariez ca va intrebati: ok, da’ cu home-schooling cum ramane?

E o varianta fezabila? Probabil ca da, daca toti stakeholderii vor.

Daca e sa ma iau dupa sorela, ea vrea ca ala micu’ sa mearga sa socializeze. Dar, citez, „o sa il invat sa se comporte ca un barbat adevarat”.

Acu’ nu ma omorati cu pietre, dar eu consider ca implicarea parentala in educatie, si mai ales in educatia aia timpurie, macar cu afectiune si intelegere si nu cu stress si nebuneala si isterie, este mai importanta decat scoaterea copilului din sistem. Adica sorela are si ea dreptatea ei.

Copiii intre ei invata o multime de lucruri, pentru ca vin din diverse medii si au acasa diverse experiente de invatare. Sigur ca unii sunt mult mai evoluati decat altii, dar este o idee a mea fixa ca poti sa inveti si de la unul mai prost decat tine, sau mai sarac decat tine, sau mai slab, mai mic, mai negru, mai urat… whatever.

De-aia, as pune accent pe cei 7 ani de acasa, pe implicarea permanenta si constructiva a parintelui in educatie (individual, prin asociatii ale parintilor, prin asociatii mixte cu scoala, etc.) si pe sanctionarea drastica a sistemului, ori de cate ori o da in bara.

Iar daca se face home-schooling, as merge pe o abordare constructivista si pe invatare auto-dirijata, cu sprijinul periodic al unor specialisti si al unor teste de progres.

Daca am aberat cu gratie (doua paranteze e ceva) si n-am acoperit cele doua teme, „sau”-ul, semnul intrebarii si concluziile, comentati si voi.

Si, pentru a nu fi complet pe dinafara subiectului, vizitati www.johntaylorgatto.com, sau cautati ce zice gigelul asta – John Taylor Gatto – pe youtube, vizionati Ron Clark Story, cititi cel putin una dintre cartile cu Chicken Soup for the Soul, si daca aveti drum pe la Iesi, faceti-i o vizita d-lui Profesor Soitu, sa va povesteasca despre mama analfabeta, care a crescut un doctor.

Melania


4 comentarii la “educatia de acasa sau educatia acasa?”
  1. Perparim Demi a spus:

    La tara mai cresc niste copii talentati, care devin doctori, scriitori, PM sau politicieni. Bine nu toti, unii. Ei in primi cei 7 anisori, mai invata ce e vaca, capra, gaina etc. si mai putin jocuri pe compiutar. Baietii la 14 – 16 ani se comporta ca niste barbati, iar fetele devin niste gospodine adevarate. Nu se plang, mai sunt si veseli, joaca cu ce au.
    In ultima vreme, cum cresc putin majoritatea lor viseaza sa plece. In oras pentru inceput, mai tarziu in strainatate. La maturitate, devin niste ambitiosi, adevarati luptatori, uneori reusesc si ajung pina la varful societatii.
    Nu mi e clar cum functioneaza la ei home-scooling-u asta. La tara, educatia copiilor intra in domeniul traditiei. Nu exista amendamente, nici reforme.

  2. Paun Cristian a spus:

    Cum ramane cu certificarea din partea statului in acest caz? Pana la urma statul are criteriile lui prin care pune eticheta de „bine pregatit” sau „prost pregatit”. Ce facem cu standardul meu (al parintelui) cu privire la ce inseamna bine pregatit pentru copilul meu?

  3. melaniacoman a spus:

    @ Cristian

    Home schooling, in viziunea mea, trebuie sa se faca conform unui traseu bine stabilit.

    Evident ca am glumit in legatura cu profii de harpa si japoneza, desi unii parinti insista si pe asta. Dar nu am glumit privind sprijinul acordat de niste profesionisti si nici de participarea la teste periodice de progres. Doar pentru ca nu mi-am dat copilul la stat, nu inseamna ca ii voi preda numai cum se mulge vaca, sau cum se fac motorase, sau harpa si japoneza.

    Certificarea e ca un joc de domino… Daca statul o comite – si de cele mai multe ori, asa se intampla, iar unul dintre absolventii certificati si diplomati de acest Stat face o tampenie, eu zic ca intregul sistem are de suferit. Evident, nu la noi… Evident, nu in toate domeniile.

    Cand ar trebui incheiata povestea cu home schooling? Cam prin clasa a V-a, ma gandesc eu…

    Copiii au nevoie si de socializare cu de-ai lor (peers).

    Home schooling e o buna alternativa la educatia timpurie si primara.

    Dupa aia, copilul se poate apara si singur.

    Melania

  4. melaniacoman a spus:

    @ Perparim

    Eu cred ca am avut noroc ca am fost crescuta la tara.

    Am avut toate tipurile de animale prin curte, am fost la camp si m-am jucat in mijlocul drumului, care, pe vremea aia nu era asfaltat.

    Am dus vacile la islaz, cu mamaia.

    Am invatat chestii absolut normale la cap, care cred ca mi-au fost utile.

    Nu invinuiesc sistemul de absolut nimic. Pur si simplu asa a fost gandit. Prost.

    Pur si simplu, tinerilor li se vinde un alt ideal, altul decat cel al unei familii si al unei vieti simple, unde munca, mai ales fizica, e o rusine…

    M

Comentariul tau