Tipic pentru mine, dupa ce lipsesc o perioada destul de lunga, vin si dau cu bombele una dupa alta…

Sunt un pic trista in perioada asta, probabil si din cauza asteniei, dar cel mai sigur din cauza faptului ca primavara asta are efecte distructive asupra neuronilor celor din jurul meu si, implicit, pune mare stres pe neuronul meu… Si asta nu ne place – nici mie, nici ingerasului si cu atat mai putin, dracusorului…

Postarea de astazi este tot despre managementul resurselor umane… Sper ca va fi o chestie mai amuzanta si mai frumoasa, pentru ca simt nevoia sa rad…

Incepem cu un mare adevar, courtesy of taticul de-motivatorilor (aici): „No single raindrop believes it is to blame for the flood.” (pe tema responsabilitatii)

Prima mea problema, evident si a ingerasului si dracusorului, e nu asumarea responsabilitatii (sau lipsa ei), cat narcisismul fiecarei picaturi de ploaie… 🙂

Chestie de explodat neuroni, intr-o discutie cu o prietena: „numai eu muncesc aici… nimeni nu ma intelege, nimanui nu-i pasa ce fac eu, pentru ca nimeni nu intelege ce fac eu!!!”… Eu is mai tanara si mai proasta, dar… ma gandesc, le-ai dat ocazia oamenilor sa stie ce faci tu? Sa inteleaga si ei de ce e greu si de ce ai ajuns sa fii atat de unhappy incat iti vine sa iti iei jucariile si sa pleci in Vanuatu, sperand sa dai peste ultimii canibali din lume???

O alta chestie de explodat neuroni – de data asta mi s-a intamplat mie in anul Domnului 2008… Nu mai dormisem de vreo saptamana, murind pe niste proiecte, cand seful nostru vine glorios si ne spune ca totul trebuie predat pana luni, la ora 15:00… Era miercuri, deci mai aveam de lucru inca 4 zile-lumina. Avand in vedere ca acelasi sef tocmai imi spusese ca munca mea = porcarie si, cu o noapte inainte, pe la 1, ne certaseram ca chiorii, iar atitudinea lui si vorbele spuse sugerau ca voi, sclavii, veti veni si peste we la birou, i-am spus foarte calma (inainte sa cad intr-o transa in care aparea si DI – personajul meu preferat de fantezii): „Sper sa terminam pana vineri, oricat de tarziu. Am planuri pentru weekend. Vreau sa castig 500 de Euro weekendul asta. Asta ar fi alternativa cost-benefit-ului meu. Imi anulez planurile contra acestei sume.”
Ii pica fata, o iau frumos de pe jos, i-o dau inapoi si il las sa rumege si continuu sa imi scriu analiza cost beneficiu (transa a venit mai tarziu, muuuult mai tarziu). Colegii mei au sarit si ei… Ca doar nu era sa vina de nebuni sambata si duminica.

DACA ar fi fost mai uman si daca si-ar fi folosit sarmul – cat era – dracusorul nu s-ar fi apucat sa ii zica chestia asta. Ingerasul dadea aprobator din cap (ce-mi place cand personalitatile mele sunt de acord, chiar si pe 10% din decizii…) si stia ca, dupa un somn bun, facem si noi curatenie prin casa, ca e ca la nebuni.

O alta chestie care mi-a „placut” – eram foarte tanara si neexperimentata pe atunci – la primul meu job de oarece fel, ma duc cu seful meu la un targ. Pe drum, incepe sa ma intrebe de iubitul meu, cam cand, cum si cu ce frecventa… WTF? La care, eu, de fel mai politicoasa, pana la momentul in care bombeurile imi sunt facute praf, ii zic: „stiti, viata mea personala e foarte boring. chiar nu e un subiect de discutie. dar, daca doriti, va fac un raport si vi-l transmit pe e-mail pana maine dimineata. cred ca sotiei dumneavoastra ii va placea, nu?”. Omul se blocheaza si tace ca pestele… Daca as fi avut departament de hasher, i-as fi tras cu procedurile si legislatia peste ochi.

O alta chestie draguta, pe care am vazut-o recent, a fost la o companie mare-mare-mare… O tipa, cu o oarecare dizabilitate – schiopata – (ingerasul ar spune: „saraca, uite, e un pic dizabilitata!, iar dracusorul i-ar replica: „s-o crezi tu! accident de ski… singura ei dizabilitate e ca e proasta!”), vine pe un hol imens, unde era o liniste totala, sa vorbeasca cu o alta gagica… Aia nu se vedea si pace – era ascunsa pe dupa niste plante, sau stiu eu? Si urla asta mica… Frate, cat putea sa urle… „Undeeee eeeeeesti?” / „Aici!!!” / „Undeeeeeeeeeee??? Nu te vad!”

Adica, se poate mai oligofren de atat??? Geez, bine ca nu era o banca…

O observatie – discutia de mai sus merge la munte, sau la padure… Preferabil inainte sa te manance lupii…

Si acum, cateva d-alea amuzante… de pe site-ul mentionat mai sus:
– presiune / stres – It can turn a lump of coal into a flawless diamond, or an average person into a perfect basketcase. (dragut, nu?) – a se vedea discutia legata de lucrat zile-lumina

– pretentie – The downside of being better than everyone else is that people tend to assume you’re pretentious. (precum si favorita mea: „Un dram de pretentii face cat o oala de rahat” – Steel Magnolias)

– overconfidence – Before you attempt to beat the odds, be sure you could survive the odds beating you.


2 comentarii la “tristeteeeeeeee…”
  1. Emmy a spus:

    Auzi, stii ce nu pricep eu? Tu iei prostia, nebunia si disperarea din lume drept afronturi personale si le permiti sa te intristeze.

    Vezi ca am vorbit cu EA si mi-a zis sa-ti transmit asa: „Eu le-am inventat doar pentru amuzamentul vostru. Orice alta utilizare este neaprobata”.

    Cheer up,
    Emmy

  2. melaniacoman a spus:

    Ma bucur sa aud ca EA nu doarme… Si crede-ma, daca nu ar fi atata din toate cele 3 pe lumea asta, parca nu m-as mai intrista nici eu…

    Hai k ma duc sa postez ceva, da’ intai ii dau o citire mai aprofundata legii nationale a educatiei.

    Pup!

    M

Comentariul tau