ce am invatat din… (cu poza)

Tin minte o scena din Oz – sezonul al II-lea, cred… (A, sa va zic de OZ – creator Tom Fontana. So… tatal si mama serialelor cu inchisori – niste gigei care au facut diverse chestii nu prea ortodoxe la viata lor ajung intr-o „inchisoare in inchisoare” – o chestie experimentala, initiata de un gigel care se crede Dumnezeu, pe nume McManus, cu celule cu plexiglas, unde se vede tot, tot, tot… Culmea ca experimentul este facut pentru a diminua violenta, dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Detinutii cu pricina pur si simplu nu se lasa de prostii…)

Ok… scena cu pricina – McManus, care e un tip super ok, dar… putin cam permisiv, ii imparte pe detinutii din Em City in 10 grupe (categoriile identificate de mine- etnie, religie, credo&preferinte… ca de, ii era mai simplu: homeboys (negri), spics/latino (hispanici), arieni, gay, crestini, irlandezi, italieni, musulmani,  inca unii, pe care nu mi-i aduc aminte, deci sunt cantitate neglijabila si altii – The Others, pe bune) si le spune baietashilor: „trebuie sa faceti si voi un efort”. Creeaza un Consiliu, la care participa si detinutii, ma rog – shared responsibility, shared benefits. O vreme merge bine.

Translatat in organizational, unde oricum toata lumea se tine de prostii si e destul de greu sa ii strunesti pe toti, Oz mi se pare o organizatie mult mai sanatoasa decat multe din economia romaneasca… Nu ca prefer birou din plexiglass si pe Adebisi in capul meu… 🙂

inspaimantator, nu?

OK… trecem la altele, mai serioase…

Lord of the Rings – mie mi-a placut mai mult scriitura decat filmul si asta pentru ca imi place Tolkien de cand am citit <„Leaf” by Niggle>. Personajul meu preferat moare din cartea I – Boromir. E singurul uman de pe acolo… ceilalti sunt prea super-morali, super-viteji si super – ce vreti voi. Al doilea pe lista preferintelor este Pippin (ala care o da in bara periodic), al treilea Merry (hobbitul intelept) si al patrulea, gnomul… De cate ori imi fac testul „care personaj din LOTR esti?” iese un elf, asa ca sper ca macar atat sa fi invatat si eu din cartea asta: „nu da sfaturi!”… E o carte pe care o citesc cu tot sufletul pentru ca cel putin la 2 pagini am ceva de invatat, simtit… Personajul care transcede tot mi se pare Tom Bombadil – este „managerul” suprem, daca vreti si singurul asupra caruia Inelul nu are putere… Ma rog, despre astea pot vorbi eu pana aburesc geamurile…

Cronicile Wardstone – e pentru copii de 12 ani si scrie clar „a nu se citi dupa miezul noptii”… Yo stau langa un cimitir, asa ca nu o citesc decat ziua. Mi se pare o sursa buna de „sfaturi” si „sugestii” comportamentale – te invata ce e aia onoare, responsabilitate si camaraderie, fara sa fie moralista… E „usoara” pentru copii si cred ca ei se identifica destul de bine cu personajul. Oricum, bate de departe jocurile si cartile violente…

Third Watch – personajul meu preferat e Faith – politista… Mama de familie, sustinator de familie, corecta si grijulie, are sot, copii si pe Bosco… Tot printre favoritii mei, Sully si Doc. Nici cu Bosco nu mi-e rusine… Sunt extremele – Sully e linistit si gras fiind, se misca mai incet, Doc e principial… Bosco – e coleric, agresiv, reuseste sa jigneasca pe toata lumea de cum deschide gura… insa e foarte bun la ceea ce face… in majoritatea timpului.

Ce am invatat din Third Watch – o chestie mishtocuta, am folosit-o intr-o cerere de finantare (si n-am cerut voie, damn!!!) – Sully ii zice colegului sau de patrula care e misiunea politistului new-york-ez… Nu „serve and protect”, ci „solve problems”.

Daca am invatat ceva din cartile / filmele astea, este cum vreau sa fie si cum vreau sa nu fie organizatia mea de vis…

Deci… nu plexiglass si senzatia ca esti urmarit (si nu Adebisi… Desi marturisesc ca as vrea sa fiu Ryan O’Reily… cunoscatorii stiu de ce), da complementaritate, da pentru persoane care fac gafe, chiar daca imi vine sa le mananc inima, da responsabilitate, da camaraderie, da provocari…

PS: E articolul nr. 100