Bun…

Din moment ce o sa am un weekend foarte placut la Iesi – din nou – si o intalnire cu dl. Iosifescu (ISE) la cursul de „Teoria organizatiilor” or something… Am zis sa imi incerc norocul cu un articol despre organizatii mai mult sau mai putin bolnave…

Chestionarul meu organizational are 4 intrebari mari si late, facute din putul gandirii mele:

1. cele cinci valori centrale

2. trei oameni de la care ai invatat ceva si ce anume ai invatat

3. de ce pleaca oamenii din compania noastra

4. o greseala pe care ai facut-o (la angajarea cuiva sau orice alt tip de greseala – coordonare, monitorizare, control)

Ce se intampla daca raspundem in mod onest acestor intrebari?

Habar nu am, ca n-am facut testul decat pe 3 persoane: pe subsemnata, pe Lola si pe Emmy, cand eram la LB.

Cum le-as interpreta? Doar eu le-am facut, e momentul sa zic si ceva despre concluzii:

1 – perceptia angajatului / managerului de linie asupra valorilor organizatiei poate atrage un tignal de alarma destul de iritant –  top managementul trebuie sa se trezeasca si sa miroasa trandafirii din gradinita si balegarul pus acolo de gradinar… E ceva putred in Danemarca sau nu? Apar discrepante intre ce declaram noi si modul cum ne percepe Ion Ionescu de la Logistica?

2 – identificarea liderilor informali sau a liantilor… Am avut cateva „rataciri” pe linkedin, pe marginea unor articole de hasher, referitoare la echipe… In viziunea mea, fiecare gigel, la momentul intrarii sale in proletariat, invata de la cineva… ceva… In principiu, re-invata sa invete, ca pe la scoli, slava cerului, a avut ce vedea prin club a, b, max, samd

3 – asta ar trebui sa ne zica unde e buba… daca ne pleaca oamenii de bine ce le e, sau daca suntem o rampa de lansare… sau daca, dimpotriva, nu mai pleaca dracului odata ciudata aia de la secretariat si chiar nu am cum s-o dau afara!!! Ideea e ca multe companii nu fac o discutie de feedback inainte de plecarea obsteasca spre pajisti mai verzi si turme de bizoni mai mari a angajatului… Plaiurile vanatorii, Elyseum, sau pur si simplu  un loc unde sunt respectati, promovati si ascultati???

4 – asta deja e grea… Presupune ca RECUNOSTI ca ai gresit, ca manager sau ca angajat si, mai mult, ca ITI ASUMI ca ai gresit… si cireasa de pe coliva, ca AI INVATAT ceva din asta…

Vreau sa va spun ca eu sunt inca prea tanara ca sa pot sa constientizez impactul chestionarului astuia pe care l-am creat in 2006, ianuarie, cand cochetam cu ideea de a pleca din LB… Totusi, va voi da raspunsurile mele la chestionarul asta:

1. este dura perceptia mea, las asa…

2. Lola – HR & proposal coordinator, Brandusa – HR & proposal coordinator, Cristina – cleaning lady… Cu Emmy eram la cutite pe atunci, ca era (inca) sefa mea directa… Paruieli, chestii, minuni…

3.in cele din urma, cel mai destept cedeaza… 🙂

4. I hired a hectic team to win a project

In schimb, Emmy si Lola, si poate si unii dintre dumneavoastra, veti avea maturitatea profesionala si, de ce nu, spirituala, de a lua intrebarile astea si raspunsurile lor, si de a le da interpretari mai putin amuzante si sarcastice si de a trage concluzii utile…

Jos palaria pentru Emmy – acum in concediu si sper, departe de computador – pentru ca mi-a dovedit ca nu exista IMPOSIBIL!!! Pupici si concediu placut!!! Can’t wait for your comments, madam!


2 comentarii la “organizatiile – mai mult decat suma oamenilor lor…”
  1. Leandru a spus:

    Raspunsurile mele:
    1. Valorile centrale ale unui angajat ar trebui sa se suprapuna cu cele ale organizatiei unde lucreaza. Este adevarat ca daca te-ai format intr-un mediu ai si asimilat valorile care-l guverneaza. O simpla mutare in alta organizatie te ajuta la maturizarea acestora, mai exact lasi ceea ce crezi ca nu-ti ajuta si esti pregatit oricand sa inveti ceva nou. Cele cateva valori de mai jos pe care le sustin nu sunt altceva decat achizitii pe unde am lucrat deci nu imi apartin:
    – depaseste asteptarile clientului
    – inovare si perfectionare continua
    – ceea ce vrei sa faci fa corect din prima
    2. Sustin ca este bine sa ai trei persoane in jurul tau de la care sa inveti: un sef, un subordonat, cel mai bun prieten. Nu este gresit ca prietenul sa coincida cu una din celelalte doua dar sa nu ai un prieten este un preludiu serios ca vei parasi compania.
    3. Mai otravitor decat plecarea angajatilor este faptul ca acestia nu spun de ce pleaca sau ascund adevarul impingand organizatia sa persiste in greseala unei politici HR ale carei cusururi nu se vad. Aici trebuie studiat un intreg complex motivational avand in vedere ca angajatii au nevoile lor profesionale tangibile (salarii, masina, telefon, laptop, etc)si intangibile (respect, prestigiu, satisfactia obtinerii de rezultate). Problema se poate trata bivalent din punctele de vedere ale companiei sau ale angajatilor. Este foarte important ca angajatii sa-si satisfaca nevoile emotionale in companie legate de (spirit de echipa, nevoia de recunoastere a competentelor sale, capacitatea de a reusi, etc). Reusitele angajatilor determina pe managerii lor sa le propuna avansari ierarhice pe posturi in care competentele lor tehnice sunt de neutilizat. Cum cele mai multe sanse de a obtine un salariu mai mare este sa urci pe scarile managementului, multi profesionisti in naivitatea lor se arunca de pe functii tehnice pe posturi ce necesita abilitati psihologice de lucru cu oamenii (va spune ceva conceptul de inteligenta emotionala :)?). Frustrarile apar repede deoarece nu au aptitudinile adecvate (nu poti trata un om ca pe masina) insa in orgoliul lor personal nu au puterea sa ceara sa se intoarca inapoi. In spatele majoritatii acestor „invingatori” treptele ierarhiei se topesc, solutia de compromis fiind plecarea in alta companie pe motive care nici macar in treacat nu fac referire la aceste esecuri. Pierderile companiilor nu sunt de neglijat: se pierd oameni educati in valorile companiei rezultand pierderi. Plecarea unui inginer de proces spre ex. cauzeaza pana la 150.000 euro in primele trei luni in industria automotive pana inlocuitorul va fi a fel de experimentat. Acesti bani se reflecta in costurile de calitate si de productie care vor fi deduse din vanzari.
    Opinii personale:
    -Consider ca cel putin 60% din motivatia angajatilor este consolidata pe aspectele intangibile. Companiile de succes cunosc acest fenomen si ii prostesc usor pe angajati. Ganditi-va la faptul ca ai masina, apartament, telefon dar un salariu de 1.500 lei :))). Adica ai de toate dar nimic. Companiile pot interveni pentru tine la banca pentru a obtine ce doresti. Ceea ce nu spun este ca acei 150.000 euro cu care ti-ai cumparat casa, masina sau iahtul va trebui sa muncesti 20 de ani la ei. Satisfacerea acestor nevoi de prestigiu te costa 20 ani sa scapi de datorii.
    – Recompensa avansarii salariatilor nu este cea mai fericita idee. Multe companii, apreciind valoarea lu X ar trebui mai degraba sa-i creasca salariul pentru meritele sale profesionale decat sa-l avanseze.
    4. As evoca mai degraba o greseala comuna pe care la randul meu am facut-o destul de des. Oamenii trebuie lasati sa faca ce stiu mai bine. O implicare directa in actiunile lor mai degraba ii duce la confuzie decat la claritatea actiunilor. Se datoreaza unei carente in spiritul de echipa, a tendintei de a-ti aroga numai tu meritele si mai putin colegii sau subordonatii. Trebuie constientizate faptul ca ceea ce facem este meritul echipei si nu al tau personal. „Liderul este cel ce faciliteaza” (John Naisbitt).

  2. melaniacoman a spus:

    1. pentru a asimila valori, ele trebuie sa existe. daca nu exista, ele trebuie create… oamenii pot sau nu sa aiba valori comune cu organizatia – ex. mie la LB mi s-a explicat de multe ori ca nu suntem Agentie de Plasare pentru experti. eu am si acum relatii stranse si foarte stranse cu expertii cunoscuti acolo, pentru ca i-am vazut mereu ca pe niste OAMENI.
    2. un om cu care sa injuri si unul cu care sa razi… in rest, poti invata de la oricine… inclusiv ce sa NU faci
    3. imi mentin parerea – cel mai destept cedeaza…
    4. greseli facem tot timpul – asa cum am spus mai sus, atitudinea fata de ele conteaza. Fratele meu, care e genial, a comis-o odata, demult, la primul lui job. Evident, a iesit cu scandal. Ce zice juniorul in momentul in care sefa lui il cheama sa ii mai zica vreo doua? „Doamna, imi cer scuze si sper sa putem depasi momentul…” N-a studiat degeaba management 4 ani… 🙂

Comentariul tau