Azi noapte mi-am analizat prestatia in cadrul examenului de sambata… Un examen de 3 ore, oral, in care 4 echipe s-au intrecut unele pe celelalte in gafe… Doamna Profesor e o sfanta daca ne da peste 8… Avand in vedere ca suntem masteranzi, eu as incepe notarea de la 4 in jos…

Iau pentru exemplificare echipa mea – un project manager certificat care nu si-a facut treaba… Daca mi-as trata si proiectele de serviciu cum am tratat acest examen, as merita sa ma duc sa traiesc in padure… Certificatul il pot folosi pe post de faras – e printat pe hartie tare, deci inutilizabil in alte parti (desi si acelea mi-au trecut prin cap)… In loc sa coordonez, sa asignez roluri, sa dau termene limita, am zis sa fiu „buna” si sa nu le sperii pe fete… Evident, o colega a facut un document Word, una un Powerpoint, fiecare a scris despre ce si cum le-a tunat, proiectul nostru fiind o varza ceva mai amestecata decat cea de Bruxelles… My mistake…

A doua echipa a avut muuuuuuuuulta informatie… A treia, desi extrem de inovativa, a prezentat un concept pe care Doamna Profesor l-a sanctionat… si pe buna dreptate! AIESEC si alte organizatii studentesti angajeaza traineri care inteleg ce vor din psihologie si leadership (ca sa iau doar doua exemple) si le umplu capul de nazbatii unor copii tineri si entuziasti… Eu jucam un joc similar ferestrei Johari cand aveam 13 ani, in clasa a VI-a (nici nu auzisem de AIESEC si slava Domnului, m-am descurcat foarte bine si fara ei).

Cea de-a patra echipa a avut cel mai logic discurs… Pacat ca leaderul echipei a intarziat la prezentare, ea avand singurul document complet…

Cu alte cuvinte, nu e de ras… E de plans…

De ce ne-as fi picat pe toate?

Pentru ca nici una dintre echipe nu s-a apropiat de ceea ce voia Doamna Profesor… Si am simtit asta cu fiecare prezentare ce a urmat dupa a echipei mele… Eu consider ca nici una dintre noi nu are nici o scuza ca am facut-o de oaie – fiecare dintre noi a trecut printr-o facultate, are computer, casti, telefon si ne puteam coordona mai bine… Iar eu am facut-o de oaie cel mai rau… 🙂

Critica pe care vreau sa o aduc sistemului romanesc de invatamant este urmatoarea: comunicarea profesor – student sau profesor – elev este inca la un stadiu de proiect…

Vorba Elenei – Stiu ca tu crezi ca ai inteles ceea ce ai impresia ca ti-am transmis, dar nu sunt sigur ca realizezi ca ceea ce ai auzit nu e ceea ce voiam sa spun…

Nici unii dintre noi, studentii, nu suntem inzestrati cu ESP sa stim exact ceea ce vrea Profesorul… Cel mai greu lucru este sa te lupti cu propriile tale asteptari si cu propriul orgoliu… Vrei sa fii cel mai bun, neluand in calcul ca poate faci cu totul altceva decat ce ti se cere… si ca sa fie tortul plin de cirese, nici Profesorii nu sunt extraordinari la a transmite cerinte clare…

Si daca aspectul comunicarii nu ar fi de ajuns, iaka mai e ceva… Autoevaluarea, care ar trebui sa fie o parte integranta a unei evaluari normale la cap, lipseste cu desavarsire… Cine sa fie mai critic decat eu insami? Cine sa fie mai dur?

Iar ultima – si pana acum, preferata mea… La scoala nu s-a pus in curriculum (sau s-o fi pus, da’ nu stiu eu, ca am terminat liceul acu’ 10 ani) o materie care sa se cheme: „cum ma prezint pe mine”… Hai sa zic – nu faci chestia asta in liceu, o faci in facultate – dar nu lasa pe strada si mai grav, pe piata muncii, o persoana care sa nu stie ca diferenta intre un text scris (Word document) si o prezentare (Powerpoint) este de la cer la pamant…

E incredibil cum ajungi la o varsta sa nu stii ce e aia o prezentare, sa nu stii sa fii succint, coerent, logic in exprimare… Nu e incredibil sa nu stii sa faci una in Powerpoint, dar si daca scrii pe o hartie 3 idei principale pe care le dezvolti, tot prezentare e…

Critica adusa mie, de exemplu, a fost ca probabil ca am scris 3 pagini in word, dar am ales sa prezint totul intr-un singur slide… De ce, ma veti intreba… ei bine, pentru ca voiam ca publicul meu sa nu se uite pe pereti, citind slide-uri, ci sa asculte si sa incerce sa inteleaga, sa puna intrebari si sa ramana cu o poza a expunerii mele, continand ideile cheie… ATAT!

Citind in ultima vreme pe clasicii educatiei adultilor de la Maica Rusia, vreau sa va zic ca plang de mila sistemului de invatamant romanesc si a produselor sale.

Produsul standard „scuipat” pe piata are fitze cat cuprinde, pretentii si mai multe, stie calculator si (ceva) engleza… Competente, 0 barat. Si vorba lui Tom Skerritt in „Magnolii de otel” (Steel magnolias) – Un dram de pretentii face cat o oala de rahat…


4 comentarii la “Invatamantul romanesc – cantitate vs calitate sau vice-versa…”
  1. Elena a spus:

    :)) nu stiu unde faci masterul, dar e ATAT de generalizata problema incat nu imi ramane decat sa termin masterul la care sunt acum si sa ma gandesc serios la cursuri de scurta durata si foarte scumpe – macar acolo toata lumea isi da silinta mai mult – si traineri, si cursanti…

  2. Mihaila Raul a spus:

    Acum cateva zile un politician care se lauda cu tineretea sa ne-a povestit la televizor despre „benzile” din Italia si Spania. A pomenit cuvantul de mai multe ori. Nu era vorba de benzi desenate, ci de bande de mafioti. Tinerii care vin la putere, din pacate, sunt la propriu urmasii fostilor politruci si ai invartititlor analfabeti de dupa revolutie. Asta ne e soarta.
    Si va intreb: ce merge mai bine in tara asta fata de invatamant? Justitia, sanatatea, politia? Este o situatie generalizata de disolutie a autoritatilor statului. Fiecare la locul lui ar trebui sa se impotriveasca imposturii agresive, chiar daca risca sa-si piarda locul de munca

  3. Perparim Demi a spus:

    Am inteles idea, asa este, dar poti sa spui ceva de texte si manuale. O varza si mai mare. Bine ca mai apar autori straini ca sa invata ceva ca lumea omul autodidact.
    La ora actuala, cine nu invata ceva engleza este sansa pierduta.

  4. alina a spus:

    Ei bine, draga colega, te sustin cand spui ca lipseste „the survival kit” al tanarului din zilele noastre. E adevarat se tot incearca metode noi prin scoli dar…mai intai ar trebui eliminati asa numitii traineri de prin inspectorate care oricum sunt cam expirati, sau ar trebui ca acolo….SUS pe la marele organe din educatie sa nu mai acrediteze la tot pasul orice fel de curs si cursisor de doi bani la care cadrele se inghesuie ca sa mai ia o hartie…e.. cam complicat, trebuie o reforma reala, practica , nu teoretica.

Comentariul tau