M-am dus acum ceva timp la un Client, care a marturisit ca si-ar fi dorit o alta firma de consultanta, o alta relatie cu consultantul, ce sa mai… altceva…

Parerea mea este ca incepand de prin 2010, firmele de consultanta din Bucuresti vor soma foarte tare… Banii sunt in regiuni, iar firmele de consultanta din regiuni se misca foarte bine: au spart targurile cu prezenta la training, au bagat bani in personal, acum asteapta sa isi ia partea lor din fonduri – managementul de proiect.

Bucurestiul va lua poate proiectele mari si foarte mari – pana la urma, efortul e acelasi sa scrii si un proiect mare si unul mic… Eu, personal, sper sa nu mai lucrez in domeniul asta prin 2010… Mi-as dori sa lucrez strict pe formare si pentru asta imi bat capul cu scoala… Dupa aceea, ma voi muta inapoi in oraselul meu natal inca nepoluat, care va deveni probabil mult mai bogat dupa ce o sa scriem cateva proiecte cu Primaria – asta imi aminteste ca trebuie sa aflu cine e primarul acolo…

Ca sa ajung la subiect – nu lucrez intr-o firma mare, dar nu marimea conteaza. Nici brandul nu conteaza foarte mult.

Un proiect credibil este un proiect care se bazeaza pe fapte si pe statistici – daca aberezi cu gratie pe campiile patriei, nu vei ajunge nicaieri. O firma absolut no name (inca!) cu care lucrez din iulie, a castigat un proiect pe POR… Proiectul ala a fost scris ca o lucrare de licenta / dizertatie buna – cu materialul clientului, in 3 nopti, ca atunci s-a trezit clientul ca vrea proiect… E drept ca a fost scris de un profesionist adevarat, care citeste si selecteaza informatia in doi timpi si trei miscari si poate, inclusiv sa se gandeasca la o strategie pentru compania X de care nu a auzit nici naiba… (nu de mine – si eu scriu noaptea, dar mie inca imi trebuie mai multe nopti… Nici dizertatia nu mi-am facut-o in 3 nopti – rusine sa-mi fie!)

Am scris si depus cateva proiecte pe e-learning… M-am certat cu toata lumea vis-a-vis de scenarii… Ce scenarii poti sa incluzi intr-un SF pentru un proiect de e-learning? Pe bune, asta m-a tinut treaza cateva nopti bune (asta si pastilele de slabit).

Avand un context variat de experiente (sa nu zic background) si cunoscand destul de bine partea de sistem de educatie si formare, eu am mers pe o abordare input-output a procesului educational – am zis asa: scopul educatiei este sa scoata pe banda rulanta gigei cu diplome, cunostinte, deprinderi si atitudini relevante pentru piata muncii… Deci, e-learning-ul imi va facilita formarea lui gigel… Deci, ca scenarii, am mers pe un model al unui specialist al ISE (Institutul de Stiinte ale Educatiei) si am folosit: invatamantul traditional, invatamantul la distanta cu frecventa redusa si e-learning-ul… M-am confruntat si cu unul dintre specialistii olandezi cu care am lucrat si mi-a zis ceva de genul: Makes sense! (Dar a continuat: noi nu prea ne gandim atat de mult la asta, cifrele sunt doar cifre. In plus, la voi (adica la noi), e-learning-ul va fi intotdeauna un fel de „Scoala SRL”. Omul a fost invitat la un master acilea, la noi si s-a speriat de cat de usor se dau notele mari si pe ce calitate a materialului evaluat…)

Nu va mai povestesc ce crize am avut cu toata lumea: nu e bine, e o porcarie, ce e in capul tau… etc…

As vrea sa zic doar atat – ala care zice ca nu e bine, pleaca din evaluarea aia doctor in educatie… Nu in e-learning… In educatie. Il duc pe la toti specialistii, dau sfoara in tara si in lume si ii pun statistici sub nasuc pana nu mai poate…

N-am contestat nimic in viata mea, dar asta o voi contesta. Am adus tot ce era necesar ca omul acela, care imi va evalua munca, sa poata spune: am opinii certificate (specialisti in educatie si e-learning, rezultate ale unor proiecte de cercetare, cercetari efectuate in domeniul public si privat), chestii concrete, imbatabile. Am nevoie de antetul cuiva cu brand?  Nu cred.

Evident ca munca pe care am dus-o cu clientul, cu colegii mei tehnici, cercetarea pe care o implica un studiu de fezabilitate si o analiza cost-beneficiu, au fost toate directionate spre un singur lucru – spre a asigura credibilitate.

Stiti cat cheltuieste un student in invatamantul traditional anual? Va spun eu – in jur de 11000 de lei… Stiti cat economiseste in sistemul e-learning? 50-60%, depinzand de ciclul de invatamant. Stiti cat e costul de oportunitate al unui angajat care se apuca de scoala full-time? Faceti aia 3,5 Euro/ora lucrata*220 de zile*8 ore = 6160 de Euro/an. Cam cu atat scade PIB pentru fiecare persoana care nu munceste si invata… Stiti cu cat scade poluarea, cata hartie se economiseste, ce impact asupra mediului are un astfel de proiect? Nici eu nu stiu, ca asta era deja prea greu de calculat pentru un economist licentiat in relatii internationale. 🙂

Inchei prin a spune ca vreau sa vad si eu o analiza cost-beneficiu a unora care au brandul, au credibilitatea si ce or mai fi avand… As vrea sa fiu o musculita mica-mica si sa pot sa ma strecor la niste discutii de-astea despre scenarii si ACB-uri pe la cei patru mari si ceilalti n mai mici… Probabil as muri de plictiseala, dar pe bune ca mi-as asuma riscul…


2 comentarii la “Iar atitudine… in scrierea de proiecte”
  1. tigerlady a spus:

    Inainte de a deschide o discutie ref ACB pt proiectele e-learning, am si eu o mica – mare – nedumerire: la ce foloseste e-learningul?
    In afara de sustinerea cererii pt producatorii de software + devalorizarea diplomelor, of course…
    De ce intreb:
    1. Principalul beneficiu al educatiei superioare (formarea unui tip de gandire / invatare / comunicare) este inaccesibil e-learningului, pt ca se obtine prin interactiunea directa cu respectiva comunitate academica (profesori si colegi);
    2. LLL – ce poate aduce e-learningul IN PLUS fata de ceea ce exista deja pe internet, ca informatie? Poate contribui la formarea de abilitati? Cat despre certificare, cred ca se vede deja mai sus ce parere am.

    E drept, acestea sunt intrebarile unei persoane care crede ca singura metoda eficienta de invatare e practica, iar de citit citesti cu adevarat doar in momentul in care trebuie sa scrii despre subiectul respectiv.

  2. melaniacoman a spus:

    Incep cu 2 – lifelong learning sau invatarea pe tot parcursul vietii elimina ciclurile educationale si ne „obliga” sa gandim la permanenta educatiei. Evident, prima conditie este sa vrei – adultul se educa prin vointa sa. Ce aduce in plus fata de informatia existenta? Pai aduce, prin forumuri, chat-room-uri si videoconferinta, interactiune!!! E-learning-ul presupune o forma de interactiune cu ceilalti – nu inveti numai singur, ai perioade de evaluare (teme obligatorii, seminarii online, teste pe parcursul studiului, etc.) si de asemenea, poti avea un examen final.
    Referitor la 1 – no comment – ca si experienta in munca si ca si cei 7 ani de acasa (ca tot vorbeam la un moment dat de politete) si ca si multe alte lucruri, si educatia se face cu frecventa… Depinde ce si de la cine inveti – oare ar fi chiar atat de rau daca colegul sau profesorul tau ar fi dintr-o alta tara, dintr-o alta cultura, cu o alta specializare??? Acesta este unul dintre avantajele e-learning-ului – aduce impreuna, in mediul online, oameni diferiti, cu un obiectiv comun – sa invete.
    DAR, de ce e util e-learning-ul? A nu se intelege aici ca nu aprob e-learning-ul in universitati – cu un sistem de acreditare normal la cap, si acest lucru este posibil, din pacate nu in Romania, unde si sistemul traditional a ajuns intr-o situatie dubioasa de facultatea SRL. De ce spun asta? Cele mai bune sisteme educationale sunt reticente in a acredita studii universitare de tip e-learning, cu toate acestea incurajeaza cursurile online, ca modalitate de retentie pe piata muncii a tinerilor si a persoanelor cu niveluri de calificare scazute. Daca in Romania un individ implicat intr-o astfel de experienta educationala ar economisi pentru alte lucruri jumatate din bugetul pentru educatia sa proprie si tara ar castiga cca 6000 de euro, eu zic ca e ok. Numai sa nu ii dai si diploma, fara un sistem serios de certificare a competentelor sale.
    E-learning-ul este o forma de educatie la distanta, care in Romanica nu prea are sanse pentru ca noi, ca si popor, suferim de o neincredere bolnavicioasa in celalalt si de o mare dorinta de a trisa. Ori cele doua impreuna nu fac casa buna cu educatia, mai ales cand mai apare si acea oboseala a creierului romanesc (parca nu asa de evidenta in epoca cea intunecata) si acea auto-suficienta ingrozitor de enervanta.
    De ce e util e-learning-ul? Pentru ca daca nu ai nevoie de o diploma, poti obtine prin intermediul unor cursuri online aceleasi cunostinte (nu neaparat competente – care sunt suma cunostintelor, abilitatilor si atitudinilor unui individ de a face ceva), fara a mai plati o caruta de bani la cursuri traditionale. Poti face asta in timpul tau liber, in ritmul tau (adica sarind peste ceea ce crezi ca poti sa sari), din patul tau, din deplasare, la miezul noptii sau la 4 dimineata, cu bani mai putini si fara comentarii stupide din partea unora dintre profesori. Prin intermediul forumurilor, chat-room-urilor si sistemelor de videoconferinta, poti primi feedback direct / indirect de la colegi sau de la tutori, lucru care se intampla si in sistemul traditional, din pacate tot mai rar (eu vorbesc din experienta, inca ma mai plimb pe la Universitate).
    E-learning-ul este parte a educatiei permanente, pe partea formala si informala a educatiei – invatarea la locul de munca sau in afara lui, dar clar in afara sistemului traditional.

Comentariul tau