Melania Coman

Din categoria citate motivationale… Dintr-un film cu Russel Crowe pe care Emmy nu a fost in stare sa il vada cap-coada, si anume Gladiator. Citatul ar trebui sa vi-l amintiti, e chiar inainte de macelul germanilor. In 5 minute de la inceputul filmului.

Care sunt cuvintele care va motiveaza pe voi?

Melania

Sa stiti ca ma gandesc de mult la aceste lucruri si vreau sa aflu, de fapt, daca sunt eu nebuna sau daca am vreun piculet de dreptate…

Dilema numarul 1: De ce la Mac nu exista nici o diferenta intre Cola cu gheata si Cola fara gheata? Amandoua zici ca au stat intr-un ghetar islandez pana sa ajunga in meniul tau…

Dilema numarul 2: Daca vorbesti despre o persoana, care nu e de fata, dar de fapt, ii faci profilul psihologic, e barfa sau nu e barfa? Si atentie, nu suntem in serialul Profiler?

Dilema numarul 3: Neogen… Oamenii care frecventeaza aceasta retea sociala au sau nu au relatii cu alti oameni? Relatii cu calculatoru’ propriu si cu diverse servere din lume au… Iar eu personal am dat cu Nu de o multime de ori, asa ca e o dilema intemeiata - oamenii astia ies in lume? Sau nu m-am uitat degeaba la Gamer…

Cam atat de la mine, ca e duminica si mai vreau sa mai prind o ora de somn de dupa amiaza…

Pupici!

M

De vreo 3 zile tot vreau sa fac o musaca…

Apropo, stiu parerea lui Emmy despre project management, dar prefer sa imi pastrez propriile pareri cand vine vorba de subiectul cu pricina…

Un project manager bun se vede si in bucatarie…

Un project manager bun va avea grija ca bucataria sa arate la fel si dupa ce si-a facut gustarea… Sa vedem, deci, ce fel de project manager sunt eu…

In primul rand, nu am avut cascaval afumat. Ei bine, asta nu e un musai la musaca… Da’ mie imi place cu cascaval ras pe deasupra, asa ca proiectul meu a avut din start o hiba.

Dupa ce am curatat, taiat, dat pe razatoare, dezghetat, amestecat si ras-amestecat, a iesit o chestie… Evident, mi-a iesit mai multa carne tocata decat anticipasem, asa ca am mai facut si niste macaroane… Si la final am mancat branza.

Ca musacaua arata prea bine si probabil are un gust absolut ingrozitor…

Anyway, bucataria mea straluceste… In 3 ore si 40 de min, am facut o musaca si macaroane, am descarcat si 2 filme si mi-am curatat si bucataria, fara sa sparg nimic, fara sa arunc in aer pe nimeni si mai ales, fara sa ma ranesc.

Acum ma duc sa imi mai tai o felie de branza si sa inchid de tot aragazul.

Va pup si weekend placut!

M

PS: Gustul e ok. Dupa doua ore de scepticism, m-am hotarat sa si mananc.

De aratat, inca arata ok. Gata! E ultima data cand fac mancare dupa retete luate de pe internet.

PS 2: Cred ca e ultima data cand fac mancare. Punct.

Zilele astea am fost deprimata… frustrata… nervoasa… in criza de timp…

Vestea buna e ca ieri am terminat si tema la Teoria Organizatiilor, la care am luat 9, pentru originalitate… Asta mi-a placut cel mai mult - evident, daca nu beam un pahar maricel de sherry, intram din nou in depresie si nu terminam tema cu pricina.

Mi-a fost ingrozitor de greu sa o scriu pentru ca, psihologic vorbind, cred ca nu voiam sa ma despart de masterul asta pe care tocmai il termin.

So… Chestii care ma enerveaza:

- ca sefii mei lasa usa deschisa si vorbesc in prag… ca tzatzele de la mamaia

- ca tot mai multi oameni poarta mascuta si se incheie la geaca pana peste urechi, daca se poate… Evident, nu au invatat tehnici de supravietuire cu mine…

- ca sistemul educational romanesc ma trateaza, si la 29 de ani, ca si cand as fi un urias burete de spalat geamuri… sau un mop… sau un OB… Buna doar sa absorb…

- ca traim intr-o lume in care aparentele conteaza…

- ca oamenii nu lucreaza in echipa…

- ca unii oameni incearca sa ii psihanalizeze pe altii - rili, trebuie sa stii cand sa te opresti…

- ca nu pot calatori cu trenul de cel putin 3 ori pe saptamana si ca nu pot avea vecini de compartiment ca cei pe care i-am avut saptamana trecuta, la intoarcerea de la Iasi

- ca finantele personale sunt un domeniu atat de dificil de inteles

- ca s-a implementat sistemul Bologna - bleah!

- ca Ministerul Muncii a luat-o razna si nu e singurul - Dupa geniala idee de a impozita si mai tare pe gigeii care platesc taxe, in loc de a-i executa silit (crima mi se pare justificata) pe cei mari, care nu “plateste”, s-au gandit ca femeile si-asa le supravietuiesc barbatilor, asa ca ar fi bine sa si egalizam varsta de pensionare…

- ca Ministerul Muncii - Directia Politici nu imi citeste blogul - si mai ales, nu citeste comentariile Carei. Mi se par geniale si la obiect… Si aducatoare de bani si de noi contributori la sistemul de pensii…

Sunt suparata rau! Cred ca asta e un lucru bun. Cred ca ar trebui sa ne suparam cu totii pe chestiile astea si sa incercam sa le reparam pe cele care se afla sub controlul nostru.

O saptamana usoara - ce a mai ramas din ea!

M

Pentru ca in weekend-ul ce tocmai a trecut am mai luat o scatoalca de la onor sistemul educational formal de la Romanica, in urma examenului de la Me-Re-U, unde, va rog sa ma credeti, nu a fost nici ca la biserica si nici ca la politie…

Paranteza: Ne-am obisnuit atat de mult cu hotia si cu shmekereala unora, incat tindem sa ii consideram pe toti studentii plagiatori si hoti si pusi pe copiat? Eu nu inteleg de unde vine atitudinea asta - probabil din stilul de evaluare, care e, in continuare, bazat pe memorare… Probabil din experienta proprie a profesorului, care plagiaza si el, la randul lui… Pardon, face research.

Sunt si eu curioasa - chiar ne ducem la scoala si platim bani grei ca sa ne furam singuri caciulile?

Pentru ca, daca as fi trimis tema lansata de Prof. Soitu azi si nu acum doua saptamani, probabil ca i-as fi spus ca aceasta a fost materia cea mai prost prezentata si cu cele mai stupide cerinte, singurul castig fiind faptul ca am mai studiat si eu codul muncii…

Pentru ca, de ce nu, uneori trebuie sa ne bucuram de invatare si sa ii urmam sfatul lui Mark Twain, care spunea “I never let my schooling interfere with my education”…

Ii multumesc Prof. Gianina Massari, care e cu ceva ani mai mare decat mine (nu multi) si care a reusit sa se ridice la standardul Prof. Ellinor Haase (cel putin pentru mine).

Deci, enjoy the pictures!

Povestea invatarii - trecut

Povestea invatarii - Prezent

Povestea invatarii - viitor

Dupa ce anul trecut va povesteam de forfetar, anul asta, vine legea pensiilor. Dupa ce au fost sufocati 130.000 de intreprinzatori… acum ne omorati si pe noi, restul…

Eu trimit la onor Ministerul Muncii o scrisoare, spunandu-le sa-si ia adio, cel putin de la costurile mele cu CAS. De platit, le voi plati. O sa imi fac si o pensie facultativa, pe unde o da Domnul. Doua, chiar. Doar nu se iau dupa CNP. O sa am grija sa deduc cat mai mult, sa nu le mai ramana lor nimic. Chiar de va trebui sa imi transform casa in depozit de gadget-uri deductibile.

Cine mama ma-sii i-a pus pe astia sa faca legi?

In loc sa faceti proiecte europene reale, de masuri active de ocupare, normale la cap, care sa stimuleze (chiar si pentru 3 ani) pe indivizii aflati in pragul pensionarii sa mai munceasca 3 sau 5 sau 6 ani, va faceti de cap cu banii nostri.

Sunt foarte curioasa cine isi va mai plati taxele. Eu una, probabil. Dupa ce ca dau bani la sanatate, din solidaritate - cum mi s-a spus la CJAS Pitesti… La pensie de ce sa mai dau? Tot din solidaritate???

Cu cine? Cu cei care ies la pensie de la Electrica, Hidroelectrica, RADET si alte zeci de gropi negre consumatoare de resurse publice?

Dragilor,

A trecut ceva timp de cand nu am mai ras bine impreuna… De fapt, ma irita teribil ca, de cele mai multe ori, cei care raspund mesajelor mele, o fac mai ales atunci cand ii critic pe altii. Aveti liber la rupt in bucati - cu mici exceptii, am aprobat toate comentariile venite pe acest blog.

Ultimul comentariu este al unui profesionist, care declara sincer, in sprijinul celor spuse de mine, ca nu se poate implementa un proiect de POS DRU cu un project manager care lucreaza 4 ore pe zi.

Eu stiu ce inseamna un proiect FSE dintr-o experienta mai veche, cu colega mea Vero, inca din 2007. Am zis, de amorul artei, sa le cant in struna tuturor celor care vor proiecte POS DRU cu manageri de proiect inexistenti si lipsiti de orice competenta tehnica. De fapt, le-am cantat atat de bine in struna, incat nici nu am depus, vreodata, astfel de proiecte.

Dar… am un comentariu pentru doamna care a venit si a declarat sincer ca are un salariu de 6000 de euro si munceste de isi rupe coatele. Vorbim despre un proiect pe economie sociala, pe care nu exista, in prezent, mare lucru facut in Romanica, deci un deschizator de drum. Vorbim despre un proiect POSDRU, unde ne aflam de-abia la inceputuri cu regulile de implementare. Vorbim despre un proiect pentru care eu cred ca as plati sa fiu inclusa in echipa.

Vedeti legislatia, hartogaraia si munca pentru care, uneori, sunteti (foarte) bine platiti, ca pe o corvoada… Cu totii… Nu ma refer la comentariul Andreei acum. Ma refer la mai toti consultantii pe care ii cunosc. Vedeti munca peste program si un sacrificiu de n zile sau n luni ca pe un martiriu. Vedeti si spuneti doar “Ce porcarie!”, “Uite cu ce trebuie sa imi ocup eu timpul!”, “Sa faca altul daca e asa de destept!”

M-a impresionat enorm o melodie, pe care o ascult destul de des (se cheama Olvidame, si puedes!, e cantata de Ana Barbara). Unul dintre versurile acestei melodii spune asa: “tu sabes que cantar, cantar hasta caer, es parte de mi vida” (stii ca a canta pana cand cad este o parte a vietii mele)… Restul e neimportant…

Acum - vreau sa imi ziceti voi: cantam pana cadem, sau ce?

N-am concluzii de tras, ca imi vine sa ma impusc cand vad (pe net, evident) ce aberatii se petrec in realitatea economica romaneasca zilele astea.

Am luat legatura cu Sf. Petru si l-am intrebat de una si de alta - Harry Potter nu va veni la Cotroceni, pentru ca, nu-i asa, pana una-alta, HP nu exista, de fapt…

Dar tata a tinut sa ma intrebe aseara urmatoarele:

1. daca am ceva mov la mine - eu aseara nu stiam nimic de flacara cea violeta

2. daca am auzit de noua ordonanta de urgenta: “Pensionarii au voie sa treaca pe rosu!!!”

(Evident, gravitatia nu functiona la mine, deci nu m-am prins de semnificatia intrebarii numarul 2)

Vazui un articol azi, legat de valori si de cum isi stabilesc oamenii valorile. Dupa care, in money.ro, citii cu mare interes cum onor ministrul de finante (sau mai bine zis, o firma de-a dansului) are probleme cu ANAF. Mi se pare genial.

Nu m-as fi gandit.

Dupa isteria vaccinarilor, despre care scriam acum cateva zile, iata ca avem o noua isterie - asta cu ezoterismul. A inceput brusc saptamana trecuta si probabil ca se va termina la fel de brusc. Pana atunci, nu stiu voi, dar eu mi-am facut un semn rosu pe mana. Sa nu ma deoache careva, ca-s tare frumusica.

Iar cu privire la cel de-al doilea lucru - valorile si executarea silita a unei firme a ministrului - pai mie mi se pare deja foarte clar ca intr-o tara fara valori, carevasazica, valorile “nu e”.

Eu zic ca are rost sa scriu in continuare si despre educatie si despre educatie civica - poate totusi, s-o rataci pe aici vreun ezoteric cu super-powers, care sa traga o unda energetica si peste scoala romaneasca, locul unde, se pare, se pun bazele valorilor…

Cifra zilei - 7… ani de acasa.

Vineri am fost la un curs de specialitate, destinat tuturor celor care isi voluntariaza timpul, sau expertiza, celor care lucreaza cu sau celor care au in jurul lor persoane cu tulburari din spectrul autismului.

Am invatat ca spectrul autismului este mult mai larg si unele dintre intrebarile lui John Lawson, m-au facut sa rad, dar si sa imi pun probleme serioase… Va dau doar un exemplu:

1. Aveti intotdeauna numai interactiuni sociale reusite?

2. Aveti intotdeauna numai comunicari eficiente, fara probleme?

3. Sunteti cumva singurul om din lumea asta care nu are ticuri, stereotipii, etc?

Evident, raspunsul la aceste intrebari, cel putin pentru mine, este: Nope!

Ceea ce s-ar putea sa va uimeasca este ca, in diagnosticarea autismului, acestea sunt cele 3 mari arii de interes.

Tot din ciclul: “fara cuvinte”, aflu cu surprindere ca seful tarii asteia se foloseste de ezoterici (asta e cuvantul?) (prin canale extrem de avizate si complet opuse politic). Daca imi spuneti ca s-a mutat Harry Potter la Palatul Cotroceni, ma duc si eu sa il vad.

Din ciclul “mama, ce ma poate enerva natura asta”, iaka, s-a decis sa ninga. Dar nu stiu de ce s-a decis sa ninga luni, nicidecum vineri si, mai ales, de ce sa ninga ACUM, cand sunt eu in butoiul cu melancolie. Putea sa ninga in alta zi, ca sa nu simt nevoia sa devin 10% sinucigasa, si nici 10% criminala.

Ca tot am vazut Avatar.

Ceea ce ma aduce la ciclul “inca una, si ma duc” (sa ma fac consultant in Kazakhstan), cik Avatar le creeaza persoanelor foarte deprimate o deprimare si mai mare.

Impresia mea - mie mi-a placut, desi am stat 3 ore cu gatul in sus, uitandu-ma la ecranul cu pricina - e un film frumos, cu matze albastre care aduc cu indienii americani, cu suficient umor sa nu simti ca ai pierdut 3 ore degeaba, cu neste efecte speciale de-ti pica creierii in sosete (daca ii aveai, evident) si concluzia trasa dupa ce tembelii de soldati angajati de corporatia invadatoare au distrus Arborele-Casa a fost ceva de genul: “si americanii se mira de ce ii uraste toata lumea”.

A, apropo, asta era raspunsul meu extrem de adecvat la intrebarea: “ce ai mai facut in ultima vreme?”

V-am povestit acum o suta de ani despre prietena mea Anca (care acum e in Scotia).

Intotdeauna am admirat-o pentru puterea ei de concentrare si pentru modul cum isi revenea dupa cate o chestie pe care noi, restul, cand o comitem, o caracterizam conform zicalei: “ce-si face omul cu mana lui se cheama lucru manual”.

Eram acum vreo cativa ani (vreo 3-4), cu Anca si Cory, la Brasov. Ne-am hotarat sa mergem la Bran, ca fetele… Aveam si o buna prietena care isi petrecea concediul acolo, am zis sa ne ducem sa ii facem o vizita.

Anca e o foarte buna soferita - atenta, le are cu directia si cu miscatul volanului cand trebuie, e shmekera… Ajungem pe ulicioara unde statea prietena noastra si in fata, o caruta. Anca face un viraj dreapta sa ii lase aluia loc, si se aude poc! si ooops!, cam instantaneu. Si Corina e o buna soferita, oricum, are 10 clase si facultate peste mine, care sunt un dezastru. In schimb, la deductii stau bine - am conchis ca s-a intamplat ceva nasol.

Roata dreapta era in sant, se sparsese bara aia din fata si se indoise ceva pe sub masina…

Reactia Ancai: una bucata injuratura, scos masina de unde era, dupa care… CALM TOTAL!

Reactia mea si a Corinei: ca la inmormantarea soricelului pisicii prietenei varului prietenului vecinei noastre, nu stiam ce sa zicem…

Reactia Monicai (prietena noastra): Pana acum faceam trei crize de isterie, il urmaream pe ala si ii vandalizam caruta si ii trageam si o plangere la politistul din comuna…

Am admirat intotdeauna la Capricorni chestia asta - am comis-o, am comis-o! Asta e! Ce rezolv acum daca: imi frang mainile, imi rup parul din cap, imi trag palme, urlu, etc… Adica ce rezolv altceva decat sa am: degete rupte, mai putin par in cap, dureri de palme si obraji, rosu in gat, etc…

As vrea sa cred ca sunt mai linistiti acceptand, dar stiu din proprie experienta ca nu e chiar asta. Cel putin, nu pentru toti. Anca are o serenitate extraordinara, maica-mea, NU. Asta e valabil pentru Capricorni.

Pentru mine - imaginati-va toata paleta de posibile reactii… Nu incercati sa va imaginati o ordine - nu sunt chiar atat de disciplinata…