Am salutat de la bun inceput proiectele vizate de 4.1 si 4.2, desi ghidurile au fost greoaie, complexe si pe alocuri ambigue. Marturisesc ca aceste proiecte mi s-au parut mai grele decat orice alt proiect pe care il vazusem pana la momentul aprilie 2016.

Ghidurile au fost republicate – o analiza pertinenta si interesanta a modificarilor o gasiti aici. Autorii au fost foarte concreti, deci nu mai comentez eu.

Diferentele nu sunt mari, iar munca celor care au intervenit pe ghid a fost menita sa clarifice si sa faciliteze, pe alocuri, intelegerea unor concepte. Expertii spun ca nu s-a modificat nimic… Nu asta era ideea?

Sunt curioasa (si sper sa nu fie o profetie ce se auto-indeplineste) care va fi rata de respingere pe urmatorul exercitiu 4.1/4.2.

Asadar, 4.1/4.2 s-a relansat pana in iunie 2017.

Comunitatile marginalizate vor continua sa fie „vanate” pentru participare in proiecte. Vom auzi din nou lamentarile celor care nu au reusit sa apese butonul „Trimite” pe 16 iunie sau vom avea niste experiente mai frumoase?

Vom auzi din nou despre sociologi care intreaba cand vin rezultatele pe 4.1/4.2 pentru ca firmele sa ii plateasca pentru analizele preliminare? Care firme? Acelea care sunt eligibile doar ca parteneri? Acelea care nu pot, teoretic, subcontracta servicii relevante?

Asadar, reducerea marginalizarii e o chestie care mie imi pune niste semne de intrebare…

Si la final… succesul masurilor integrate… Sper sa fie cel asteptat… adica, spre exemplu, in conformitate cu POCU de la aceasta ora:

-Indicator 4S37 – Persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială (din care: din zona rurală) din comunitățile
marginalizate care dobândesc o calificare la încetarea calității de participant, din care: roma – 44.359 de omuleti (punct de plecare 2013 – 38.121, diferenta – 6238 – pentru regiunile mai putin dezvoltate)

-Indicator 4S38 – Persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială (din care: din zona rurală) din comunitățile
marginalizate are au un loc de muncă, inclusiv cele care desfășoară o activitate independentă, la încetarea
calității de participant, din care: roma – 23.000 (fata de 9.282 in 2013 zic ei... eu ma indoiesc… ca e aproape dublul lui 4S37 din regiunile mai putin dezvoltate)

Nota: pe BI e la fel – I4S37 – tinta 443, fata de referinta 381, respectiv 4S38 – 230 fata de 93.

Rezultatele cu pricina ne costa cam 5600 de Euro pe persoana, all inclusive.

 

 


MySMIS sau MySmith, cum l-au numit unii, s-a dovedit a fi o surpriza interesanta.

Articolul se numea initial „MySMIS – Prima experienta…”

Il incepusem in ziua de 15.09.2016, o zi de termen limita cu sau fara emotii… O zi venita dupa doua zile de foc continuu la introdus bugetul liniuta cu liniuta, cand MySMIS mergea mai bine in cele mai intunecate ceasuri ale noptii… 🙂

De ce a fost MySMIS o experienta?

In primul rand, pentru ca a revolutionat modul de transmitere a proiectelor. Nu de scriere… de transmitere.

Sunt multe lucruri pe care le-as imbunatati la MySMIS. Acum, dupa primele rezultate publicate in martie, le-as recomanda celor care l-au creat (si care la traininguri ziceau ca e IDIOT PROOF), sa creeze niste facilitati pentru utilizatori… pentru ca Murphy spune: „fa un sistem idiot proof si o sa se inventeze un idiot si mai mare”… Asadar:

  • sectiune de declaratii idiot proof – declaratia 1  partenerul 1 (ex. eligibilitate – am 5 parteneri, ar trebui sa am 5 declaratii)
  • sectiune de totaluri bugetare (ex. am buget pe activitati – foaia lunga cat o zi de post… la final, cand dau export din sistem, sa am total pe activitati, total pe parteneri, etc, samd…)

Sunt sigura ca si astea sunt in pregatire si ca pana la finalul anului le vom avea la dispozitie…

De ce o experienta interesanta?

Ei bine, a fost o experienta interesanta pentru ca, in afara de momentele de supraincarcare, cand intr-adevar aparea eroarea „Pagina nu a fost gasita”, mie MySMISu’ mi-a mers bine.

Acum ma distrez cu noul modul de Achizitii… Rugaminte pentru dezvoltatori – faceti ceva sa putem selecta cu usurinta proiectele pentru care introducem achizitii! Nu de alta, dar daca in aplicatie doar le vizualizam, sa nu ajungem sa inversam achizitiile intre proiecte!


Incep cu un disclaimer: de obicei, gandesc de cel putin 10 ori mai repede decat scriu, asa ca cel mai probabil se vor pierde anumite lucruri in text.

Ok… Citesc azi, pe Fonduri Structurale, ca MFE publica stadiul proiectului non-competitiv pentru inregistrarea tinerilor care nu sunt prinsi in sistemul de educatie si nici nu muncesc, si totodata ca ne da primele stiri privind ghidurile pentru proiecte competitive pe axele 1 si 2. Felicitari! Intarzierea este de doar 2 ani, 9 luni si 27 de zile.

Primul lucru care m-a socat este ca prezentarea proiectului INTESPO (aia cu NEETs) NU ARE NICI UN HEADER OFICIAL!!! Mai mult, e pe un template din care nu reiese ca ar fi asumata de cei 3 parteneri institutionali mentionati (Ministerul Muncii, Ministerul Educatiei si ANPIS). Mi se pare interesant ca ANOFM nu e si el pe acolo, nu de alta, dar parea „de baza” in toata povestea.

CORECTIE! ANOFM este pe acolo, doar ca nu mi-e clar pe ce pozitie. Beneficiar, oare?

Al doilea lucru care m-a blocat a fost ca fondurile POCU au devenit una dintre sursele de finantare ale Planului National Anti-Saracie. Sa zicem ca nu ma deranja atat de tare cand impozitele mele sustineau un sistem de protectie sociala neauditat de zeci de ani si a carui ineficienta este vizibila pe strazi la orice ora. Nu stiu ce parere va avea un neamt, un francez sau un olandez cu privire la aceasta gaselnita.

In momentul de fata ne intoarcem iarasi, a nu stiu cata oara, la gandirea ca fondurile structurale ne vor salva din situatia in care suntem astazi. Am o veste extrem de proasta: fondurile astea nu se cheltuiesc singure, nu se cheltuiesc usor si in mod clar, nu sunt gratuite. Mai mult decat atat, pentru a putea fi cheltuite, niste omuleti, precum cei care fac prezentari PowerPoint ca sa isi justifice cele 8 ore de munca, ar trebui sa faca niste practica in teren inainte de a scrie niste ghiduri demne de premiul Nebula.

Am asteptat plecarea lui Ghinea cu sufletul la gura, in speranta ca se va intoarce la minister cineva care sa aiba experienta de management de fonduri. Vad ca, cel putin pentru moment, ramane un alt exemplu de performanta si competenta tehnocrata. Sfat pentru noul ministru, oricine ar fi: think before you speak, dude! Sa nu ajungi in gura expertilor POCU / POSDRU!

In incheiere – inainte sa trec la un articol de weekend pe ceva mult mai util, gen Start-Up, vreau sa va spun atat: am la fel de multa compasiune pentru cei din jur ca oricare altul, dar nu pot avea nici un pic de compasiune pentru cei care nu incearca sa gaseasca solutii de durata si care nu se ajuta singuri. Fondurile structurale nu sunt o solutie pentru gaurile din bugetele de asigurari sociale. Daca vrem sa ne complacem intr-o situatie in care fiecare zi devine mai grea decat cea de dinainte, o sa ii lasam pe altii sa ne intinda o mana (UE, BERD, BIRD, FMI, etc). Daca vrem sa crestem si sa prosperam, ar fi cazul sa ne punem pe treaba.


In urma primirii unui raspuns de la o Primarie – nu mai are rost sa spun care – m-a lovit, pe langa nevralgia ce ma tine de vreo trei zile, si o revelatie: minunata dezvoltare locala plasata sub responsabilitatea comunitatii este, de fapt, imposibil de implementat daca Primariile locale nu isi pot selecta parteneri locali.

Nu stiu de ce am o vaga senzatie de confuzie / greata – probabil de la medicamente – dar in acest moment, pe aceasta piata complet haotica si in care efectiv se canibalizeaza grupurile vulnerabile (nu intre ele…), ne aflam in fata celui mai mare paradox: vrem sa facem dezvoltare locala aflata sub responsabilitatea comunitatii, dar, in acelasi timp, trebuie sa respectam niste principii de selectie care, aplicate corect, ar deschide piata catre entitati aflate la sute sau chiar mii de kilometri distanta…

Deci, despre ce vorbim?

Unde e dezvoltarea locala plasata sub responsabilitatea comunitatii daca nu pot participa la proiectele astea grupurile de cetateni, de exemplu? Asa cum s-a vazut si in Bucuresti, dar si prin alte localitati, nu e nevoie sa fii ONG sau SRL ca sa schimbi o politica locala… De ce nu s-ar aplica asta si in identificarea prioritatilor si in dezvoltarea de solutii?

Unde e dezvoltarea locala, daca o firma dintr-un mare oras, care are consultanti cu CV-urile cladite si scrise bine, vine si bate o organizatie locala, care chiar face treaba in comunitate, dar care poate nu se prezinta asa de bine la nivel descriptiv?

Unde e dezvoltarea locala, daca nu ai unde sa ii angajezi pe omuletii aia pe care ii selectezi din inima comunitatii, pentru ca nu ai suporturi de nici un fel pentru antreprenoriat?

Si unde este sustenabilitatea acestui tip de masura, tinand cont ca pana acum nu s-a pus problema modului de asumare concreta a acestui concept?

Cred ca mai bine imi vad de alte treburi, din moment ce am atatea intrebari fara raspuns… si poate intre timp primesc niste raspunsuri si niste perspective noi din partea voastra, a cititorilor…

O zi buna si finantari fericite!

Melania


 

 

Revin cu continuarea povestii MySMIS, de data asta fara melodie.

Departamentul de presa al MFE comunica sec celor care intreaba ca sistemul este functional si se pot lansa propuneri de proiecte.

Traducerea ”dracusorului” este asa: In curand, va puteti juca si voi cu MySMIS. Deocamdata, ne jucam doar noi.

Candva, la un interviu, cineva m-a intrebat cum privesc eu punctualitatea. Raspunsul a contribuit destul de mult la angajare. Le-am spus ca pentru mine, a fi punctual inseamna a ajunge cu 5 minute mai devreme.

Time is money… Our money.

Pacat ca dam contributii la UE de 2 ani pentru 2014-2020 si n-am luat un cent inapoi!

Melania

 

raspuns MFE